search
top

Sânge pe Nistru și diversiunea internațională

La noi nu se observă, la noi este campanie electorală internă de când ne ştim, dar adevărul trist este că la noi nu se observă că suntem sub un asediu mediatic şi psihologic de la est cum n-am mai fost demult, poate s-ar putea face comparaţie doar în 1940.

Principalele acţiuni ar fi numirea lui Dmitri Rogozin, după patru ani ca ambasador al Rusiei la NATO ca reprezentant rus pentru Transnistria, cea mai sensibilă zonă a Europei, asupra căreia s-a aplecat cam mult în ultima vreme Germania, aflată într-o nouă lună de miere cu Rusia, la fel ca şi în 1939-1941, dar foarte interesante sunt declaraţiile lui Rogozin după numire, în care recunoaşte deschis participarea Rusiei în conflictul de pe Nistru din 1992, în care menţionează că el însuşi ar fi   participat. Spun că sunt foarte interesante, deoarece pentru prima oară Rusia recunoaşte printr-un oficial de rang înalt această participare, în ciuda tuturor mărturiilor şi documentelor filmate, Rusia a continuat să le califice falsuri şi provocări. La fel a procedat în aceeaşi perioadă în Georgia, respectiv în Osetia de Sud şi Abhazia, unde a contestat implicarea, chiar dacă georgienii au prezentat presei un avion Su-27 doborât şi pilotul mort cu grad de căpitan în uniformă rusească, de asemenea spunând că sunt falsuri. Ar mai fi atacurile în presa rusă împotriva României, atacuri de cea mai joasă speţă, mistificări ale istoriei Basarabiei cum rar mi-a fost dat să văd, în care ruşii erau prezentaţi tot timpul ca şi eliberatori veniţi în ajutorul şi la chemarea poporului moldovean ca să fie eliberat din robia românească. Exemplele ar mai putea continua, ca de exemplu remarcile ambasadorului rus la Chişinău, Kuzmin, care lua peste picior armata română, uitând că aceasta s-a comportat eroic fără să fie împinsă din spate de pistoalele NKVD-iștilor.
Dar care sunt cauzele acestei ofensive parcă fără precedent? Cauzele sunt mai complexe decât cele prezentate într-un alt articol mai vechi cu această temă De ce nu mai poate Rusia de grija noastră deoarece se adaugă elemente noi, care atunci abia se întrezăreau. De exemplu, faptul că în sfârşit republica Moldova are un preşedinte legitim şi nu unul interimar, şi culmea, unul care nu-şi ascunde simpatiile româneşti. O grea lovitură pentru Moscova, care spera pe o continuare a instabilităţii de la Chişinău pentru a-şi întări poziţia. Al doilea factor îl reprezintă amplificarea manifestaţiilor reunite sub ideea comemorării a două sute de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia. Ruşii nu sunt proşti, au observat că din ce în ce mai mulţi de pe ambele maluri ale Prutului se implică în aceste manifestări considerate ca şi ostile Rusiei, iar ideea de conştiinţă comună, de apartenenţă la acelaşi neam câştigă teren mai ales în Moldova, într-un ritm îngrijorător pentru Moscova care ar dori să menţină Moldova cât mai mult în sfera sa de influenţă. Ar ma8i fi şi scutul antirachetă şi multe altele (vezi Un scut pentru neliniștea Rusiei).
Până la urmă, la fel cum spuneam în articolul menţionat, ruşii reacţionează în acest fel şi sub impulsul unui sentiment de teamă faţă de posibilitatea de a pierde Moldova. Nu te legi de cineva de care nu-ţi pasă, Putin nu se leagă de papuaşi, dar se leagă de americani, de occidentali, şi se mai leagă şi de români. De ce? Îi este teamă. Îi este teamă de faptul că România poate redeveni împreună cu Polonia o barieră care să stăvilească presiunea rusă, o barieră având în spate susţinerea celei mai mari puteri militare a momentului, NATO. Şi mai ales, în acest moment, în care putin a fost reinstalat la Kremlin ca şi preşedinte reloaded, este nevoie să găseşti un rapid adversar extern pentru a distrage atenţia de la protestele şi contestările violente împotriva sa în ultima vreme.
Dar nu acesta era subiectul principal, ci faptul că în această campanie internaţională de denigrare au fost incluse şi cărţile mele, culmea, fără ca iniţiatorii campaniei să le fi citit măcar.
Sânge pe Nistru, subiect internaţional de presă
A început, deloc întâmplător, zic eu, în jurul datei de 27 martie, data aniversării Unirii Basarabiei cu România de la 1918.
Mostră de dezinformare online
A apărut pe siteul Korespondent.net, atrăgând cam o mie de comentarii, semn că subiectul este de interes pentru ei, linkul http://korrespondent.net/world/1333893-krov-na-dnestre-v-rumynii-vyshel-roman-ob-ukraino-rumynskom-vooruzhennom-konflikte. In traducerea de pe Google Translation, traducere in engleză, deoarece cea in română are multe erori, dar o puteţi încerca, articolul sună cam aşa:
In Romania, is gaining in popularity a new military-political novel writer of Romanian Christian negro Sange pe Nistru (Dniester Blood on), which describes a possible military conflict between the Romanian army on the one hand, and the Transdniestrian and Ukrainian, on the other.
“Bessarabia and Romania, sooner or later unite. But what in this situation will be the reaction of Transdniestria, Russia?” – Noted in the annotations of Romanian Publishers Marist.
The book describes the fact that in 2014 the Romanian army to cross the river Prut in four places, and extends to Chisinau, where he is one of the major battles with the advancing Transnistrian and Ukrainian military units. Military operations also occur in Romania.
Thus, the reader under the name Vicioba wrote that the Romanians “the first Americans to help supply Harrier aircraft and the F14, helicopters, Chinook, and the constant presence of the fleet in the Mediterranean. Further included Hungarian paratroopers in Maramures, Bulgarians and Turks in the Dobruja, and finally, Polish, French, British and German armies attacked through the Ukraine, Poland and Slovakia. ”
Another reader reports new details – “the United States are at war with China over Taiwan, and do not want to speak out against the Ukraine, so as not to cause hostility of Russia and not provoke the alliance between Moscow and Beijing. European allies are in no hurry to send troops, waiting to connect Americans . Thus, in the early days of Romania remains alone, while Ukraine is counting on a blitzkrieg. ”
Another fan of Romanian fiction author puts forward a claim in an unreal light weapons and military equipment of Russian-Transnistrian side, means war.
One of the novel tells us that the Transnistrian military convoy was marked by a laser device, so that was destroyed by the Romanian Air Force.
The novel, which can be purchased in bookstores of the country, is a continuation of the thriller Negro Sand armele vorbesc (When a weapon is said), which describes a coup in Ukraine, which subsequently led to a military confrontation with the Romania.”
A apărut şi versiunea bulgară, bulgarii probabil supăraţi pe faptul că avem nişte lucruri de lămurit referitoare la graniţa maritimă comună, au încercat să dea cu parul într-un mod propriu. ( http://www.fakel.bg/index.php?t=1822 ).
Apoi Komsomolskaia Pravda (link http://kp.md/daily/25859.4/2826366/)
Având și un semnal în engleză: http://focus-fen.net/?id=n274446&fb_source=message
Şi, în final, agenţia Regnum, care cu câteva zile înainte dădea un atac serios împotriva românilor şi României, mergând până la falsificarea grosolană a adevărului şi istoriei Basarabiei, iată ce scrie în 8 aprilie 2012.
Este instructiv să dau aici traducerea de pe agenţia rusă de ştiri Regnum, ca să vă faceţi o idee:
“In Ukraine, waiting for “direct military aggression of Romania”

Ukrainian newspaper “Day” April 4 analyzes the novel by Romanian writer Christian Negri, modeling of the Ukrainian-Romanian dispute over Bessarabia military.
“Blood on the Dniester” – that is transferred to a new work by Christian Negri. It is written on the model of many controversial novels of recent wars between neighboring nations … And would not cause so much emotion in Romania, Moldova, Ukraine, Russia and the breakaway Dniester republic, if all parties to the conflict were not aware: one of the scenarios described long-standing territorial conflict resolution. And the script – not shocking imagination of the author and one of the possible options for a radical solution to the problem of post-Soviet borders in a particular case … Of course, the author of “Blood on the Dniester” could only have a goal to shock the reader and thereby increase sales of his novel. But this kind of sentiment has consistently expressed a part of Romania’s political establishment, until the current President Traian Basescu. The last date of the annexation, even called Bessarabia – 2025 (November 30, 2010, responding to questions Publishing Romania Libera, Romanian President Traian Basescu said the following: “Romania Libera: Is there a time perspective, for example, 25 years, in which Romania and the Republic of Moldova join – President Traian Basescu: Why not? – RL: How do you see this region in 25 years – TB: The boundaries of the EU will be the Dniester, and democratic development in the region will be an incentive for other countries – such as the Ukraine – to rush into the EU. After 25 years, the Balkans are part of the EU and NATO. – RL: In Romania and Bessarabia in the same country – TB: If you wish to be Romanians from both banks of the Prut River “- approx. IA REGNUM) In the 15 years later than in the novel Negri, but also in the foreseeable future, “- says the publication.
“Not only Ukraine is a potential target for territorial desires. Moldova and Transdniestria in this plan are not less vulnerable, and attractive. Frozen for 10 years of conflict in the Dniester River (Russia stopped military aggression against Moldova’s Transnistria in the summer of 1992 – approx. IA REGNUM) somehow must be resolved. And in Romania, many of those who do not mind seeing his solution by military means … Ukraine may be involved in military conflict, not only because of the encroachment on their territory, but in the case of territorial conflicts among neighbors. And the most of the current border conflict is just the Transnistrian problem – heiress, like most such conflicts, the Jesuit Stalin’s nationalities policy. artificial boundaries, where there are former Soviet republics, making them internally and externally vulnerable and largely serve the cause of problems with national identity among citizens of these states. Ukraine – one of the states suffering from a similar situation, but thank God its territory was not armed conflicts and ethnic clashes. another matter – Moldova and Transnistria. This conflict can not be resolved without radical measures to ensure the incorporation of Transnistria or Ukraine, or Moldova, or in a single Romanian-Moldovan state – says the publication. – The reunification of Moldova (“Moldova Bessarabian”), and Romania is not so unrealistic (Obviously a “reunion” means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 – 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not have – approx. IA REGNUM). Romania in recent years has strengthened its military capabilities, so the idea of ​​”Greater Romania” have not gone away. ”
“Build in recent years, its military power and having the support behind the U.S. and NATO, Romania may continue to behave in a rollicking for Ukraine. She was a lot can – and largely because of the actions or inactions of the Ukrainian side: as in the case of Snake and the Giurgiulesti. Another thing – support the Europeans and Americans have a direct military aggression in Romania. So far, this development seems questionable. stakes are not so large as to encourage the Romanian revanchism to a critical level. Especially if it might lead to war not only with Ukraine, and Russia, decide that speak out in defense of Pridnestrovie. Of course, Russia is also unlikely to ready for war with Romania (ie NATO) in Transnistria. And it is hardly ready to Ukraine. However, in such extreme situations, there are so many circumstances that are impossible to calculate (from the global geopolitical situation to the personal qualities of leaders of countries involved in the conflict), and because they give rise to fantasies of novelists “- sums up the” Day “.
Also, the publication cites the opinion of the Romanian expert Oany Popescu, Director, Center for Conflict Prevention in Bucharest: “As for books, Christian Negri, in his blog, he defines it as” political-military thriller “- a fantasy novel, which is served in a war scenario in 2014. I doubt it will get some support in the Romanian society. I even have no idea why the author sees the opportunity. To be honest, I can not even imagine this in a tangible future. This book – not political and not scientific, it’s fantastic novel. Therefore, since it is a fiction, it is possible to imagine anything – including the war between Switzerland and Luxembourg, or between Australia and Canada! Negri’s book does not reflect any “conflicting feelings” in the Romanian society. Nobody wants to be in conflict with the any neighbor of a range of political and social, on the contrary, we observe with concern what is happening in the Balkans, where again there are some inter-ethnic violence. We are not happy with the instability in our region. That is why Romania supports the Euro-Atlantic integration of the entire region: so that he could become space solid and lasting peace and prosperity. As for the statement Basescu that Moldova may in the next 25 years to return to the outside of Romania, and the border of the European Union will take place on the Dniester, which was quoted RIA-Novosti, – this is a very inaccurate statement quoted the President of Romania . Basescu said that after 25 years, Romania and the Republic of Moldova will be together again as members of the European Union, where borders do not matter. He said that as soon as the Republic of Moldova and Balkan countries become EU members, it will also give a powerful impetus to other neighbors, such as Ukraine, to do the same. Romania has always strongly supported the aspirations of its neighbors to become members of the EU and NATO. And again, again, it is not about unification with Moldova, and how to be together in the EU”
However, the Ukrainian political analyst Vitaly Kulik in her Facebook notes: “The question is not futurology, but the fact that in Romania there is demand for such a Literary, she SHOWS it is the public mood.”
Deci, a apărut şi în ziarul Ziua din Ucraina, şi după cele menţionate şi descrise, se poate face o idee despre impactul internaţional. Mai mult, a fost preluat şi de presa din republica Moldova, de către unimedia.md (http://unimedia.md/?mod=news&id=45956&fb_source=message)

Mai departe, am ajuns subiect de ştiri pe la televiziunile din Republica Moldova. Urmăriţi, vă rog:

În ce constă dezinformarea

În primul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra unor fragmente din articolele mai sus menţionate. M-aş referi în primul rând la Regnum, care chiar în titlu spune aşa: “Ucraina, în aşteptarea unei agresiuni militare directe din partea României”. Mai mult, printre comentarii se remarcă unii care clamează în gura mare că este vorba de o provocare şi toţi aceşti provocatori ar trebui sancţionaţi sau interzişi. Culmea, chiar pe siteurile din Moldova am întâlnit câteva astfel de reacţii, dar care au fost puse rapid la punct de către alţii cu scaun la cap.
Păi bine, oameni buni, ceea ce am scris eu în cele două romane (nu unul) se înscrie în categoria de ficţiune militară, sau thriller politico-militar, sau techno-thriller, un gen literar foarte bine reprezentat în Occident, şi chiar în unele zone ale orientului. Mai trebuie să amintesc că majoritatea filmelor de succes din occident se fac pe baza unor astfel de cărţi? Că sunt scriitori consacraţi care scriu despre aşa ceva, ca Tom Clancy, Frederik Forsyth, Larry Bond sau mulţi alţii? Dacă ar fi după Tom Clancy şi Larry Bond, al treilea război mondial ar fi fost demult o realitate, aşa cum scriau ei în Red Storm Raising, tradus la editura Rao ca şi Furtuna roşie. S-au scris sute de cărţi despre al treilea război mondial care nu a avut loc, s-au scris şi multe altele despre posibile conflicte post război rece, dar niciunul nu a avut parte de o astfel de reacţie din partea Rusiei sau Ucrainei. De exemplu, s-a scris un roman despre asasinarea papei la viitoarea sa vizită în Turcia acum câţiva ani, dar nu a avut parte de o astfel de reacţie. Mai mult, prieteni din Ucraina mi-au scris că au apărut chiar în Ucraina cărţi, romane de acest gen, care prefigurează un conflict între Rusia şi Ucraina şi s-au vândut bine, dar nu a fost nicio astfel de reacţie în presă şi media online.
Pe scurt, un astfel de roman porneşte de la situaţia politică actuală şi dezvoltă un scenariu mai mult sau mai puţin credibil în care două ţări ajung în conflict, urmărind mai departe dezvoltarea conflictului şi rezolvarea lui, în funcţie de talentul şi imaginaţia autorului. De exemplu, o carte foarte bine vândută din anii 90 prefigura un conflict între Franţa şi Germania, asta înseamnă că aşa ceva s-a întâmplat, sau că preşedintele francez sau cancelarul german s-au simţit jigniţi, sau presa din cele două ţări a luat foc? Să revenim cu picioarele pe pământ, domnilor!
Dar ceea ce mi se pare mai grav este faptul că acest roman al meu, Sânge pe Nistru, este folosit într-o campanie îndreptată împotriva României. În ce sens? Niciunul dintre cei care au scris articolele, la fel, niciunul dintre cei care comentează, nu au citit romanul. Nu numai atât, nu au citit nici prezentarea, sau synopsisul, care apare pe coperta a IV-a cărţii sau chiar pe blogul meu. Sau l-au citit şi l-au ignorat, luând părţi din el care li s-au părut convenabile scopului lor, cel al prezentării României ca şi un stat agresor, lucru total înafara cadrului celor scrise sau descrise în roman sau în prezentări. Au pus harta de pe coperta IV şi au comentat cum au vrut. O practică tipic sovietică, zic eu.
Să vedem ce se spune în articole: „armata română trece Prutul unde luptă cu unităţi transnistrene, ucrainene şi ruseşti la Chişinău, precum şi în România”
Alta: „românii sunt ajutaţi de unguri, americani, bulgari, turci, polonezi, francezi şi germani”
În altă parte, în Regnum, lucrurile sunt ceva mai clare, după ce compară scenariul romanului cu declaraţii mai vechi ale preşedintelui conform cărora noi şi moldovenii ne vom întâlni în UE, concluzionând că România ar avea un scop expansionist. Dar ce este mai important, chiar Regnum în acel articol confirmă faptul că Rusia „a stopat atacul moldovenilor în Transnistria în 1992”, ceea ce nu a recunoscut până acum, până la declaraţiile lui Rogozin despre care vorbeam mai sus, şi mai mult, ne dă o lecţie de istorie a la russe: „a “reunion” means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 – 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not have”.Ca să fie clar care este istoria rusă.
Deşi nu cred că cineva dintre cei care au postat a citit romanul, am urmărit şi tradus cu Google Translate unele comentarii dintre cele o mie de pe unul din siteurile mai sus menţionate, şi am rămas siderat despre cunoştinţele de istorie ale celor care le-au postat, fapte pe care aceştia le iau de bune, ca şi adevăruri, împotriva oricăror logici elementare. De exemplu, cineva, un ucrainean, posta despre Bucovina şi spunea că aceasta a aparţinut Austro-Ungariei, a fost ocupată militar de România în 1918, apoi s-a unit de bună voie, prin propria voinţă, cu URSS în 1940! Aceşti ucraineni sunt efectiv cu mintea spălată, dacă îşi pot închipui că cineva s-ar uni de bună voie în 1940 cu Uniunea Sovietică care în urmă cu şapte ani a ucis câteva milioane de ucraineni prin înfometare, aşa numitul Holodomor, despre care aceiaşi ucraineni îl declară ca atare. Nu este de mirare, nici Rusia, nici Ucraina, nu recunosc până în ziua de astăzi masacrele contra românilor petrecute în anii 1940-1941, nu recunosc nici măcar cel de la Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, când au fost ucişi mii de români care doreau să fugă din paradisul sovietic. Totuşi, sunt postaci care afirmă senini că Bucovina s-a unit în 1940 cu URSS, respectiv cu Ucraina, de bună voie. Asta ca să vedem cum stăm, care este istoria prin prisma vecinilor noştri.
Merg mai departe, faptul că un aşa zis analist ucrainean (nominalizat cu numele de Vitali Kulik) spune că „problema este nu despre futurologie, ci despre faptul că în România este cerere pentru o astfel de literatură, asta demonstrează că aceasta este opţiunea publicului”. Nu am decât un singur comentariu aici: Vitali dragă, termină-ţi votca şi culcă-te!
Realitatea, în contradicţie
Aş dori să lămuresc unele lucruri despre romanele mele. În primul rând, în harababura creată online de unii şi alţii, este vorba de două romane, nu unul. În încercarea de a face un melanj despre cât de răi şi agresivi sunt românii, cum am mai spus, cei care au preluat şi despicat subiectul le-au cam amestecat, dar nu are importanţă pentru ei, oricum nu le-au citit, şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu le-ar fi înţeles.
Primul roman se intitulează Când armele vorbesc şi este apărut la sfârşitul lui 2006, a ajuns cunoscut în 2007. Am o prezentare pe blog aici Despre Thrillerul politico-militar, iar următorul este Sânge pe Nistru, cu prezentarea aici Sânge pe Nistru, un nou thriller politico-militar.

După cum se spune şi în prezentare, sau synopspis, primul meu roman descrie un scenariu conform căruia Ucraina ajunge o dictatură militară care, pentru a-şi menţine puterea, pentru a adormi contestările interne, organizează un război considerat de scurtă durată contra României cu care are de împărţit multe lucruri, profitând de implicarea Statelor Unite în războiul proaspăt declanşat între China şi Taiwan. Dacă cineva contestă veridicitatea posibilităţii ca Ucraina să devină o dictatură militară, îl invit pe acesta să arunce o privire pe analizele internaţionale referitoare la ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, confruntată cu un faliment previzibil, cu opoziţia băgată la închisoare, şi apoi să judece cine are mai mari şanse să ajungă o dictatură militară, Ucraina sau România.  Deci Când armele vorbesc este despre respingerea unui atac ucrainean împotriva României, nu invers. Un videoclip al acestui roman poate fi urmărit aici.

Sânge pe Nistru, eroul publicaţiilor internaţionale, este ceva mai complex, de aceea este luat ca şi cal de bătaie pe plan internaţional. Poate este mai greu de înţeles synopsisul sau harta prezentată, cea de pe coperta IV, este prea explicită, dar asta nu explică dezinformarea crasă, doar se afirmă ceva în ciuda tuturor evidenţelor, fără a se cita explicaţia de pe copertă, doar luând bucăţi din ea şi atât. Chiar şi dacă te uiţi pe hartă, vezi că sunt avansări de trupe spre Chişinău şi din partea estică, din Transnistria, nu doar de peste Prut. Dar este suficient pentru detractori să prezinte România ca şi agresor, uitând să menţioneze în ce context, în roman, au trecut trupele române Prutul. Ei, aici e problema, firul romanului porneşte de la premisa că la Chişinău este puterea comunistă, dar la următoarele alegeri şansa este de partea unioniştilor, se petrece un episod gen 7 aprilie 2009 şi aceştia vin la putere, dar Transnistria trimite trupe spre Chişinău pentru a înlătura noua putere şi atunci este cerut ajutorul României. Nu-i aşa că sună altfel? De unde şi până unde atitudine belicoasă a României în cele două romane?
Şi încă câteva precizări, în Sânge pe Nistrunu este cu nimic vorba de Ungaria, Bulgaria sau Ucraina, aşa că ucrainenii pot sta liniştiţi, nu încordaţi, aşa cum ne sugerează agenţia de ştiri Regnum. Încă ceva, în toate aceste relatări ruseşti sau ucrainene se sugerează că România se înarmează, etc. M-aş bucura să fie aşa, o creştere a puterii militare nu poate fi decât benefică în situaţia şi starea în care ne aflăm, dar parcă altcineva a anunţat cu surle şi trâmbiţe cel mai ambiţios program de înarmare pentru următorii zece ani pentru ţara sa, iar acest cineva este nimeni altul decât preşedintele actual al Rusiei.Totuşi, pentru o lămurire despre ce este vorba în acest thriller, adaug aici videoclipul cărţii:

În încheiere, remarc că în România, pe siteurile de  internet, nu a apărut nicio reacţie. Este normal, noi trăim nu pe o insulă izolată, ci pe o planetă separată numită Electoralia, cu capitala la Alegeri, şi în afară de capitală mai există doar o câmpie plană şi întinsă, Câmpia Electoraliei, cunoscută mai mult sub numele de Campania Electorală.

Comments

comments

18 Responses to “Sânge pe Nistru și diversiunea internațională”

  1. Anonymous says:

    Propaganda la Rusi:
    http://www.universulromanesc.ro/istoricii-rusi-contraataca-la-stalingrad-a-fost-genocid.html
    Citez:
    -“Neliniștit de apropierea germanilor și nedorind să-i aibă ca vecini, Stalin dă ordin Armatei URSS să intre pe teritoriul fostei Polonii pentru a opri avansarea Armatei Germane la linia de demarcație stabilită anterior cu Hitler.
    Acțiunea lui Stalin nu era ilegală. Statul polonez nu mai exista, țara era în haos. Dorința lui Stalin de a ocupa o zonă tampon între granița rusă și noul Reich German era în spiritul legislației internaționale. Nu trebuie să uităm că însăși Polonia procedase exact ca Stalin. Atunci când Hitler ocupase Cehoslovacia în martie 1939, Armata Poloneză intrase pe teritoriul Cehoslovaciei și ocupase provincia cehoslovacă Cyeszin declarând-o ”pământ polonez”, cu toate că polonezii erau minoritari acolo.”
    Se pare ca pactul Ribbentrop Molotov nu exista.
    -“La 17 septembrie trupele URSS intră în Polonia pe un teritoriu care nu mai aparținea nimănui. Stalin intenționa ca pe teritoriul polonez ocupat de el să ia ființă, sub protectoratul Rusiei, un stat polonez. Spre marea surpriză a rușilor însă, țăranii polonezi, jandarmii și rămășițele Armatei Poloneze încep să atace Armata Rusă și se dedau la crime cumplite ucigând ofițerii și soldații ruși cazați prin locuințe.”
    Poate polonezii nu vroiau sa fie invadati?
    “După cum relatează istoricii ruși și Alexandr Diukov, încercările rușilor de a-i convinge pe polonezi că nu ei erau dușmanii lor ci nemții nu dau rezultate. Stalin dă ordin de represiune. Sunt capturați în acest fel 22000 de ofițeri și subofițeri polonezi de armată, jandarmerie și poliție care luptau contra armatei ruse și sunt duși în Rusia. Acolo rușii încearcă din nou să-i convingă că nu ei sunt dușmanii Poloniei ci nemții. Polonezilor li se propune să lupte împotriva germanilor alături de Armata URSS. Îndoctrinați în ura față de ruși, polonezii refuză și cu asta își semnează condamnarea la moarte. Biroul Politic al PCUS îi declară dușmani irecuperabili ai Rusiei. Vor fi executați cu toții. “
    Pe sistewmul asta si presupusa executie a evreilor de la Odesa e justificata.

    Despre tezaurul Romaniei la Moscova:
    http://www.universulromanesc.ro/tezaurul-romanesc-%E2%80%9Dfurat-de-rusi%E2%80%9D-a-fost-furat-de-fapt-de-romani.html
    NO COMMENT.

  2. Dupa cum ne demonstreaza anii trecuti, istoria nu mai este scrisa de invingatori, istoria este scrisa printr-o buna campanie de promovare. Iar o buna campanie de promovare este o arta in a crea minciuni din semi-adevăruri. Mass-media are un rol esential in asta – dovada, unele din site-urile pomenite mai sus.

  3. Anonymous says:

    Fii atent la o “ştire” ceva mai veche a organului de propagandă ruso-comunistă de la Chişinău, NIT, proaspăt rămas fără licenţă: http://nit.md/index_md.php?action=news&id=6319

    A se lua în calcul că acest post de televiziune avea acoperire în toată Republica Moldova. Deci orice ţărancă proastă îl putea vedea şi ghiciţi ce înţelegea ea din “ştirea” asta.

  4. Anonymous says:

    Domnule Negrea
    Citesc articolele dumneavoastra cu mult interes, sunt lectii de istorie absente din manual.
    Cred ca e mai mult interes din partea romanilor pentru acest subiect decat din partea rusilor.
    Marea lor problema, e ca acum spre deosebire de 1940, Romania are aliati puternici, care echilibreaza balanta.
    Si mai cred ca marii strategi de la Kremlin, nu reusesc sa isi explice cum o tara condusa incepand cu 1990 si pana in 2004 (cu o mica vacanta) de fosti studenti la Moscova, de copii si nepoti ai ofiterilor din divizia Tudor Vladimirescu, in nici 10 ani de schimbare geopolitica, reuseste sa puna probleme.
    Mai degraba cred ca se incearca deturnarea atentiei de la ce urmeaza a se intampla, anume scenariul iugoslav in Ucraina. De aceea Transnistria e atat de importanta.

    • Desigur, dar indiferent daca in Ucraina se va petrece scenariul iugoslav sau cel cehoslovac (separare pasnica), Rusia nu va renunta usor la Transnistria, echivalentul Kalinigradului in partea sudica.

  5. Anonymous says:

    succes in continuare!

  6. Pe cei de aici nu ii intereseaza ce se intampla dincolo de Prut.

  7. Anonymous says:

    Domnule Negrea

    Eu sunt de parere ca echivalentul Kaliningradului la Marea Neagra este Republica Autonoma Crimeea, cu un mare port, Sevastopol.
    Transnistria este necesara Rusiei, pentru a mentine influenta in vestul pro european al Ucrainei.
    In eventualitatea disolutiei Ucrainei, partea de vest ar intra sub influenta Poloniei, Ungariei si Romaniei.
    Sa nu uitam ca in august 1941, armata romana ajunge la malul Bugului. Abia dupa trecerea Bugului, Romania este privita ca stat agresor de catre Aliati.
    Cred ca temerea rusilor, este tocmai aceasta senzatie de deja-vu, atat noi cat si ei, impreuna suntem constienti ca odata problema transnistreana rezolvata intr-o maniera favorabila Romaniei si Moldovei, discutia se muta mai spre est catre Bug.
    Trecutul istoric,tratatul de la Iasi din 1792, cat si contextul actual le creaza o acuta neplacere.
    Am mentionat 1792, pentru ca pana atunci granita nu ajunsese pe Nistru, Bugul era considerat ca granita.
    Revin aspura problemei, fara Transnistria de acum, apare o regiune Odessa, (inclusiv Bugeagul) care tinde sa intre in sfera de influenta a Romaniei (UE) si a Republicii Moldova (aspirant la UE).
    S-a vazut importanta unei stanci in delimitarea platoului continental, dar va dati seama ce reimparire a platoului se va face in eventualitatea unui asemenea scenariu, oare cate resurse minerale pot fi luate in considerare?
    Problema lipsei accesului pe Dunare al Ucrainei e doar un amanunt in comparatie cu platoul continental.

    • Sevastopolul are rolul sau in Marea Neagra ca proiectie a fortei spre sud, Transnistria are rolul Kalinigradului, o enclava controlata direct de Rusia cu scopul de a tine si Ucraina si Moldova langa Rusia si pentru a fi un avanpost spre centrul Europei.

  8. Anonymous says:

    homo comunitarius=homo ciberneti/cercopitectus=homo retardaus= homo faber et silentium, care doar tace, munceste de crapa, moare de frica micilor state care ar submina linistea maretei comune unioniste si care, asa cum este invatat de politicienii sai -alesi democratic, desigur- nu cere pentru sine nimic, nici sanatate, nici ajutor social, nici cultura (ca daia e ziarele) nici…nici..nici…
    Fratilor, lumea intreaga se hraneste cu iluzii si angoase. Iar noi, de la marginee ei, le ducem in carca prostia. Si resturile. De parca ne-am dori asta mult.
    Cat despre domnul C. Negrea> scrie mai departe fratioare, ca daia ti-a dat Dumnezeu si minte si condei…Ca scrii bine…
    itdr

    • Anonymous says:

      Ce ţi-e şi cu nitul ăsta…dă să prindă şi el ceva, acolo…
      Dacă nu li se trage de la vodcă (că au dat vinul tradiţional pe daiboji)sau de la formolul din Piaţa Roşie, atunci este de la căldură, că este prea mare acum, la sfârşit de aprilie.
      Cui îi este frică mai mult: ucrainienilor, că sunt (aparent, cel puţin) în dizgraţiile Kremlinului şi visează la mai multe resurse, atât de pe malul Nistrului cât şi din platforma marină, ruşilor, că ar avea fibrilaţii de la scut (aşa cum au avut de la Teheran încoace, adică deloc, aşa, la mica înţelegere…), slavofonilor (ruso-ucrainienilor, nedefiniţi, dar aflaţi în marea slavă)sau chiar şi nepoţilor foştilor nomenclaturişti de la noi, actuali şi viitori “oameni mari”?
      Fraţilor, împotriva prostiei şi zeii luptă în zadar…
      Un roman (pe care nu l-am citit încă, din păcate, îl caut prin librării, eu şed în provinţie…) rămîne un roman, chiar dacă corespunde unor aspiraţii patriotice.Pe care le asumăm mulţi. Au fost multe asemenea lucrări în istorie, unele au născut curente. Dar de aici şi până a porni un război -aşa cum cred tovarăşii şeeia- mai este mult, chiar foarte. Se încearcă să se ţină nestinsă ura contra românilor (din ambele republici româneşti). Este bine că ne stiu de frică. Cel puţin prostimea lor (care îi duce pe tovarăşi în cârcă).
      Vrem unirea cu Basarabia, este în firea istoriei ca acest teritoriu românesc, rupt la 1812, apoi la 1940 şi 1944, să se unească cu ţara, aşa cum a făcut-o, democratic. Ne întrebăm: care naţiune din Europa, azi cultă, democratică şi comunitară) a dat dovadă la aceea vreme de un exerciţiu democratic unionist ca cele trei ţări româneşti unite în 1918 cu Regatul României, adică cu Patria mamă? Prea puţine înaintea noastră, sau mai deloc…Rău că am pierdut Basarabia în 1940 fără să opunem, demn, rezistenţă. Iar după destrămarea URSS clasa conducătoare din România nu a vrut revenirea . Iar următorii, se îmbătau cu damful occidental, aşa, de bonton şi degeaba.
      Cât priveşte pe loviţii de soarta inculturii, nu au decât să muşte…aşa cum şi pe la noi unii se hranesc cu …democraţii sau Dumnezeu ştie ce gogoriţe mai inventează “băieţii deştepţi”.
      Stai, că vin acum alegerile, iar dăi cu mititei şi bericică. Şi iar ne oferă drăguţii câte-o plasă goală…
      Va rânduiDumnezeu când, pentru vrednicie, să avem iar ţara mare. Dar trebuie să fim vrednici de ea. Acum încă nu suntem, este clar.
      Cât despre scris, succes mai departe, domnule Negrea.
      itdr

  9. Anonymous says:

    rusnacii sunt deosebit de interesati sa dezbine si sa distruga unitatea romanilor…de cand cu scutul antiracheta rusii si comunistii de la noi sunt toti in erectie, nu-si mai incap in piele, se agita ca sprayul, se misca de colo colo ca niste gaini cu capul taiat si se zbat degeaba!

    • Anonymous says:

      care erectie, ca bunicii lor erau chemati des la Kremlin pentru tratament cu supozitoare…
      au scapat parintii lor, prin anii '70 si '80 datorita regimului care era un pic cam independent fata de rusi…
      linistiti si dati la fund in momentele din 1989, au iesit la rampa in primavara lui '90 si me mai si pricopsira cu puradeii lor pe post de baieti destepti…
      alt amonim…

  10. swinger says:

    La cat mai multe astfel de articole. Bravo!

  11. Anonymous says:

    Nu stiu ce sa spun despre cartea d-voastra pt ca nu am citit-o, dar in parte inteleg interesul trezit de ea. Vedeti, Europa, in ciuda a 2 razboaie teribile in secolul 20 si a multor alte nenumarate conflicte continentale a ramas cu cate puncte de conflict, asa zisele conflicte inghetate. Nici macar nu sunt multe, le numaram pe degetele de la o mana. Dar dintre toate aceste conflicte, in doar unul este implicata Rusia in mod direct, daca nu luam in considerare conflictul din caucaz, care este totusi indepartat si in mare masura il putem considera ca fiind in marea ruseasca. Haideti sa privim lucrurile obiectiv si din ambele sensuri. Pe de o parte noi romanii ne-am afirmat de multa vreme, chiar de la inceputul secolului 19, ca fiind latini si aspiranti la cultura occidentala. Ne-am luptat asa cum am putut din pozitia noastra de anonimi mondiali sa strangem randurile, sa ne afirmam ca natiune si am si reusit atunci cand ni s-a permis. O discutie istorica este mult prea ampla pt un comentariu pe internet. Pe de alta parte, vecinii nostri din est, rusii si ucrainienii, nu s-au considerat pana curand ca fiind etnii distincte, ci cel mult si-au revendicat fiecare o proprie continuitate a imperiului ce l-au format prin cei doi poli de la Moscova si Kiev. Partea apuseana a Ucrainei a fost in permanenta o zona de tranzitie, de mixtiune culturala prin comert, zona populata intens de numeroase popoare, drept dovada fiind numeroasele schimbari ale granitelor in zona Galiciei si chiar a Crimeei. Trecand spre istoria mai recenta, caderea URSS a creat un anumit curent revizionist in randul rusilor, ucrainienilor si chiar a unei parti dintre moldoveni. Dupa atatia ani de glorie a unei puteri hegemone, imperiul s-a vazut divizat, influenta redusa de la portile Vienei si Berlinului pana la granitele Rusiei de azi. Asa ca astfel de idei suscita un viu interes tocmai prin faptul ca multi si-au putut imagina astfel de scenarii, pentu ca se simt nedrepatatiti, ca ceea ce au fost invatati ca a fost candva este pierdut si ar putea fi recuperat prin orice mijloace, chiar si prin razboi. N-as vrea sa va acuz in vreun fel, mai ales ca v-am citit cartea. Aprecie o doza de patriotism, mai ales acum cand noi romanii ne simtim – culmea – exploatati cumplit tocmai de romani vanduti cine stie caror interese si ne vedem bombardati cu tot felul de propagande, indraznesc sa la spun, zi de zi, ora de ora, incat ni se distrage atentia total de la ce este adevarat, dar astfel de carti, in special titlul si coperta, vor fi invariabil vazute asa din afara. Cu atat mai mult cu cat nu cred ca exista prea multe carti pe aceasta tema. In final, sa nu uitam ca traim niste vremuri tulburi, de mari schimbari tehnologice, economice si sociale. Omenirea in ansamblul ei se afla intr-un impas. Sa nu o impingem spre calea usoara, care ar putea insemna sfarsitul nostru, al celor multi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

top