search
top

Despre cum ne-am putea crea viitorul

Din nou suntem în prag de alegeri, în plină campanie electorală, din nou întreaga ţară stă pironită cu ochii la televizor urmărind cu gura căscată modul în care politicienii îşi dau la coaste unul altuia şi promit electoratului marea cu sarea. Desigur, electoratul se va alege cu sarea-n ochi, dar interesul şi energia consumate sunt demne de o cauză mai bună. Întrebarea de bază rămâne de ce suntem păcăliţi de fiecare dată, oare doar politicienii sunt vinovaţi că sunt aşa cum sunt, că promit fără să se ţină de cuvânt, că fură ca-n codru? Sau avem şi noi o parte mai mică sau mai mare de vină? Dar atunci de ce nu ne privim în oglindă şi să ne examinăm puţin, poate am avea ce învăţa?

Am să încerc să o fac eu. În primul rând, ne place să ne lamentăm, să ne plângem de milă. Dacă nu mă credeţi, intraţi pe Facebook, pe forumuri, şi veţi vedea din plin acest lucru. Ne plângem de ţara în care trăim, ne plângem de clasa politică, ne plângem de toţi şi de toate. Mă întreb ce ne-am face dacă am ieşi din situaţia asta, ce ne-am face, de ce ne-am plânge? Dar aici nu e vorba doar de lamentări, ci de ceva mai grav. Ne înjurăm cu entuziasm ţara, aşa este. „Ţară de rahat”, „ păcat că e locuită” şi altele, vă sunt cunoscute? Cine sunt cei ce zic asta? Românii, nu alţii! Trageţi cu urechea pe la discuţiile pe stradă, din cafenele, veţi vedea aceste lucruri repetate la saturaţie.

Totuşi, unde ne e demnitatea naţională? Staţi liniştiţi, există şi se manifestă. Dacă un străin ar zice despre România măcar jumătate din ce zic românii despre ţara lor, noi am sări ca arşi! Cum îşi permite acest individ, străin de ţara şi neamul nostru, să zică aşa ceva despre poporul nostru, despre ţara noastră? Ia să vină aici, să vadă cum stau lucrurile, eventual să-şi ia cetăţenia română, apoi poate să înjure România până poimâine, dar alături de noi. În concluzie, nu oricine are dreptul să înjure România, doar românii înşişi, şi încă cu mult aplomb şi entuziasm.

Din păcate, nu ne oprim doar la vorbe, denigrări şi înjurături. Mergem cu mult, mult mai departe. Sintagma „ţară de rahat” o spun mai cu seamă unii în timp ce aruncă pe geamul maşinii mizeria şi pachetele goale de ţigări, contribuind la umplerea cu gunoaie a şoselelor ţării, ca apoi să aibă motiv să se plângă de felul cum arată. La fel, trecătorii care aruncă mizerii pe jos, deşi la câţiva paşi există un coş de gunoi. „Uite ce mizerabilă e plaja” zicea cineva aruncând în nisip un cocean de porumb fiert. Iar acestea sunt doar câteva exemple, fiecare dintre noi putând veni cu sute, dacă nu mii, de astfel de întâmplări zilnice.

 

Viitorul nostru

 

Dacă aşa e comportamentul românilor faţă de prezent, ne mai mirăm de dispreţul faţă de viitor? „Trecut de rahat avem, prezent de rahat avem, ce bine că nu avem nici un fel de viitor!”, această vorbă a fost spusă de un cunoscut actor şi s-a bucurat de sute de share-uri şi poate mii de aprecieri pe Facebook, prea puţini au fost cei care au luat atitudine contra. Oare asta este părerea noastră, cunoştinţele faţă de trecutul nostru, atitudinea faţă de viitorul nostru? Dacă este aşa, e grav. Dacă nu, e şi mai grav, deoarece nu luăm atitudine într-un fel sau altul. În ideea de a ne alege noi înşine viitorul, nu să-l lăsăm la mâna unora sau altora, asistând pasiv la distrugerea noastră ca neam, ca naţiune, ca ţară. Fiindcă noi chiar asta facem, ne distrugem viitorul, lamentându-ne ce fel de ţară „de rahat” avem, dar nu facem nimic să ne scoatem ţara noastră şi a copiilor noştri din starea pe care noi înşine o caracterizăm în acest mod.

Un lucru pe care îl refuzăm constant este de o evidenţă dovedită în decursul istoriei: suma acţiunilor şi deciziilor prezentului modelează viitorul, este un fapt pe care nu îl putem nega sau ignora, ne place asta sau nu, rezultatul este acelaşi, este adevărat. Dar atunci de ce nu acţionăm acum, în prezent, pentru a ne păstra, totuşi, o şansă pentru viitor? Să facem o paralelă simplă, dacă acum 20 de ani am fi decis altfel, prin vot, oare nu am fi avut alt viitor, de fapt prezentul de astăzi? Am fi avut parte oare de mineriade, de corupţie dusă la extrem, de o multitudine de simptome pe care astăzi încercă să le dăm uitării?

Răspunsul poate fi deosebit de complex, de genul incursiunii istoriei alternative. Nu ştim care ar fi fost atunci viitorul României, implicit prezentul nostru de acum, dacă atunci am fi decis altfel. Dar întrebarea de bază rămâne: ar fi fost mai bun sau mai rău decât prezentul nostru? Răspunsul nu cred că este atât de dificil, dacă facem o analiză comparativă cu ţările din jur, o analiză la rece, fără presupoziţii. Cred că este evident, alţii au putut, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, noi nu. Vestea proastă este că nici nu vom putea dacă nu luăm atitudine. Şi o putem face, dar nu vrem, asta este tragedia.

 

De ce suntem unde suntem?

 

Ni se pare poate ciudat că unii din jurul nostru pot şi noi nu putem. Unii fac autostrăzi, noi nu putem. Unii atrag fonduri europene la greu, noi nu putem. Unii fac orice, noi nu. Nu găsim explicaţii şi de aceea ne pornim pe etichetări, de genul celor menţionate mai sus care conţin cuvântul „rahat”. Şi exemplele pot fi enumerate la nesfârşit, de ce ei pot, iar noi nu? Suntem mai proşti, mai tâmpiţi, mai de „rahat”?

Răspunsul este mult mai simplu decât credem. Şi poate fi concentrat într-un sigur cuvânt: CORUPŢIE. Să nu credeţi că vorbesc tâmpenii, un raport al ONU spunea, referitor la mai multe ţări din lume, că o diminuare cu 1% a corupţiei rezultă în creşterea PIB-ului de ţară cu undeva între 2 şi 4%. Oameni buni, noi aveam o prognoză de creştere cu 1% la începutul anului, procent care ne-a fost scăzut la 0,5% după estimările din octombrie! Ar trebui să merg mai departe ca să explic acest fenomen de care suntem conştienţi, dar îl neglijăm constant. Cum se face că cei mai bogaţi baroni locali sunt chiar cei care conduc cele mai sărace judeţe? Este doar întâmplător? Să o credeţi voi! Vă mai pun o întrebare, cum este posibil ca un ministru care are un salariu de circa 6000 de lei să plătească o rată la creditul său de 800000 de euro de peste 4000 de euro (peste 18000 de lei), când nu are afaceri sau partenerul de viaţă nu lucrează? Mai departe, am vorbit de judeţe, dar comparaţia poate fi extinsă la nivel naţional, cum vă explicaţi că România este una dintre cele mai sărace ţări din UE, dar are politicienii printre cei mai bogaţi?

Ar trebui pe scurt să vă explic cum funcţionează această corupţie, deşi ar fi nevoie de un tratat de sute de pagini pentru asta. Voi face doar o scurtă prezentare, o foarte sintetică trecere în revistă printr-un singur exemplu, dar care poate fi generalizat la întreaga situaţie din ţară. Într-un judeţ se aprobă ideea de a reabilita o şosea. Se prezintă la licitaţie mai multe firme, fiecare cu oferta sa. Iese câştigătoare o firmă agreată, care are informaţii din interior referitoare la cum au licitat celelalte firme. Se încheie contractul care prevede o clauză specială conform căreia se poate modifica pe parcurs devizul lucrării până la un anumit procent, de exemplu 50%. Desigur că la final lucrarea este mult mai scumpă celelalte oferte iniţiale, dar asta nu mai contează, lucrarea este finalizată şi contractorul îşi ia banii. Dar, el va trebui să-i mulţumească pe cei care l-au favorizat să câştige contractul şi care i-au permis să umfle devizul lucrării şi să nu dea garanţii pentru execuţia ei, deoarece peste un an va fi plătit să repare ce a făcut de mântuială. De unde, din bugetul local, sau din cel al ministerului, indiferent, din banii noştri de taxe şi impozite. Toată lumea e fericită, cel care a organizat licitaţia fiindcă şi-a luat şpaga, firma executantă deoarece a făcut o afacere beton din care a rămas cu o grămadă de bani după ce a plătit şpaga, electoratul fiindcă are o şosea proastă care la anul va trebui reparată tot din banii publici. Rămân doar fraierii care plătesc, adică noi, dar de bucurie îi votăm tot pe aceiaşi şpăgari ca să facă pe viitor acelaşi lucru. Să ne mai mirăm că avem cele mai proaste şi cele mai scumpe şosele şi autostrăzi din Europa? Să ne mai mirăm că UE ne-a blocat unele fonduri din aceste motive? Deoarece dacă nouă nu ne pasă ce se întâmplă cu banii noştri din taxe şi impozite, Uniunii Europene uite că îi pasă! Şi ne taxează pentru asta.

 

Scopul politicienilor noştri

 

Am stabilit deja că politicienii noştri sunt printre cei mai bogaţi din UE, şi poate astfel se poate explica sărăcia ţării noastre, deoarece politicienii noştri sunt în mare parte lucrători la stat, bugetari, şi totuşi au averi de milioane de euro, deşi veniturile lor declarate sunt mult sub media europeană a veniturilor bugetare. Un angajat de la o companie de stat, care are salariul minim pe economie, poate fi nemulţumit, dar ce face el să schimbe asta? Nimic, tace şi înghite, deoarece îşi păzeşte locul de muncă, slab plătit, aşa cum este. Culmea este că îl susţine pe baron de teamă să nu piardă şi acest loc de muncă amărât. Deşi, dacă baronul ar intra după cum merită în puşcărie, el ar avea şansa de a fi promovat pe bază de meritocraţie sau ar putea să aibă un venit simţitor majorat tocmai datorită diminuării corupţiei la acest nivel.

Bine, asta e situaţia actuală, o ştim şi o simţim pe propria piele. Dar, totuşi, ce îi mână în luptă pe politicienii noştri? De ce se zbat acum mai abitir decât acum zece ani? Fraţi români, răspunsul este simplu. Ei au o motivaţie supremă, este ultima lor şansă! Şansă de a scăpa de ceea ce merită o mare parte dintre ei, şi aici mă refer direct la ceea ce i-ar aştepta pe o mare parte dintre ei: PUŞCĂRIA! Sau închisoarea, spuneţi-o cum credeţi.

S-a petrecut în ultimii ani ceva de necrezut cu puţini ani în urmă. Foşti miniştri, chiar un fost prim ministru, personaje intangibile la vremea lor, au ajuns după gratii. Credeţi că celor asemenea lor, baronilor sau îmbogăţiţilor statului le convine aşa ceva? Să luăm un exemplu, aţi câştigat la loterie, vă umpleţi de bani, vă distraţi şi obişnuiţi cu un stil de viaţă. Faceţi croaziere prin ţări exotice, vă permiteţi orice, cele mai fine mâncăruri, cazinouri, localuri etc. Sunteţi în culmea fericirii, totul vă este permis. Dar la un moment dat apare un ins care vă bate pe umăr şi vă spune că a fost o greşeală, nu dumneavoastră sunteţi câştigător, şi va trebui să daţi toţi banii cheltuiţi înapoi. Şi încă rapid. Ce aţi face atunci? Nu v-aţi agăţa de toţi avocaţii din lume ca să nu pierdeţi? Nu aţi face orice ca să vă păstraţi averea şi statutul? Ei bine, cam aşa se comportă politicienii noştri.

Ar fi în stare de orice, mă repet, de ORICE, ca să nu-şi piardă averea şi imunitatea. Imunitatea în faţa legilor, imunitatea în faţa poporului care i-a trimis în funcţii. Aşa se explică zidul care îl creează în parlament împotriva justiţiei, un scut împotriva procurorilor care ar fi în drept să îi înhaţe când au toate probele.

Şi atunci au o strategie foarte clară şi eficientă până acum: ascunderea după imunitatea parlamentară. Te protejează atât individual, dar şi colectiv. Adică, dacă unul are ghinionul să fie prins cu mâţa-n sac, ceilalţi fac zid în jurul lui refuzând să-i lase pe procurori să-l salte, deoarece mai încolo ar putea veni rândul lor. Chiar şi acum, în parlament se află senatori şi deputaţi declaraţi incompatibili sau aşteptaţi de procurori la uşă, dar ţinuţi în braţe de colegii lor.

 

Cum îi ajutăm noi

 

Dar ca să acceadă în parlament şi să se menţină acolo la adăpost de mâna justiţiei au avut şi au nevoie de votul nostru, al electoratului. Şi orice electorat matur, ca şi cel occidental, obişnuit cu exerciţiul democratic practicat de generaţii, i-ar sancţiona scurt pe astfel de politicieni trimiţându-i la lada de gunoi a politicii şi pe majoritatea după gratii. Dar la noi este situaţia diferită, noi şi sistemul electoral îi favorizăm tocmai pe aceştia.

Cum aşa? Să luăm mai întâi grupul preferat de către politicieni, care ajunge pe zi ce trece, pe ciclu electoral ce trece, grupul dominant de alegători: ignoranţii, sau numiţi cu eleganţă de sociologii occidentali cu acronimul LIV (de la Low Informed Voters), alegători puţin informaţi. În această categorie intră ca majoritari cei care i-am descris mai amănunţit în articolul Greaua moştenire, îi cunoşteţi:

„…alegătorul celălalt, prea prost, prea ignorant, prea nepăsător, prea manipulat, prea corupt de zece lei sau un rând de băutură. Şi tot din aceste motive nu gândeşte mai departe, ba chiar îi duşmăneşte pe cei care o fac.

„Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsaţi şi dresaţi în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc şi nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiaţi ca ai sobolilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi. Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor. E ceea ce Ghiţă spunea despre ei: “Dacă ar ieşi poruncă ca o jumătate de sat să izgonească pe cealaltă, s-ar executa supuşi”. Unii ar face-o chiar cu pasiune. Dacă li s-ar cere să stea să se taie lemne pe ei şi asta ar suporta-o, având drept scuză că “dacă a venit lejea asta”… Aceştia erau ceea ce regimul comunist dorea şi, în bună parte, a şi reuşit să facă din întregul popor român.” Asta nu spunea oricine, ci chiar Ion Gavrilă Ogoranu în memoriile sale, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc.

Cred că îi recunoaşteţi, sunt candidaţii ideali la votul pe zece lei sau o băutură. De ei au nevoie politicienii cel mai mult, ei sunt aceia care îi pun şi îi menţin în scaun.”

Pe aceştia îi ştim, alături de ei mai sunt cei  neinformaţi pur şi simplu, dar totuşi votează după simpatii sau antipatii, că aşa a zis X sau Y, fără să ştie de partid sau alianţă, nu ştiu nici dacă votează liste sau candidaţi, nici nu ştiu cine candidează în colegiul lor.

Această categorie devenită deja majoritară în ţara noastră este preferată şi favorizată de către politicienii, spre ei se adresează campaniile electorale cu mici şi bere, de ei se lipesc cel mai bine promisiunile de genul „o să mărim…” fără să spună cu cât şi de unde resurse. Este normal, aceşti LIV habar nu au de economie ca să poată pricepe de unde vin şi unde merg banii în economie, pentru ei buget este un termen total abstract, fără vreun înţeles palpabil.

De aceea ei sunt şi obiectivul strategic pe termen lung al politicienilor, în interesul acestora de a-şi păstra şi spori acest electorat. Şi asta se face pe baze ştiinţifice. Psihologul american Abraham Maslow a ierarhizat la mijlocul secolului trecut nevoile umane sub forma unei piramide care îi poartă numele.

Această piramidă ilustrează sub formă de trepte nevoile omului, începând cu cele de bază care sunt cele fiziologice. Atât timp cât nu-i sunt satisfăcute nevoile de pe prima treaptă, respectiv cele de hrană şi adăpost, omul nu poate trece în a doua treaptă, a nevoilor de stabilitate, apoi după satisfacerea acestora poate trece în a treia etc. Ei bine, abia către mijlocul piramidei omul începe să se intereseze de apartenenţa sa la un grup, cu aspiraţii specifice. Vedem şi prin exemplele cotidiene, copiii care nu au ce mânca şi îmbrăca nu se pot gândi la şcoală, de exemplu. Când eşti flămând şi fără adăpost nu te interesezi de perspectivele integrării europene, ci de unde să faci rost de mâncare şi unde vei dormi la noapte. Nu te interesează dezbaterile electorale, vei vota candidatul care îţi dă ceva de mâncare sau zece lei, nici nu ai alte pretenţii. Oamenii aflaţi pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow sunt uşor de mulţumit, ei au aşteptări modeste şi de moment, pe când oamenii aflaţi pe treptele superioare sunt pretenţioşi, discută programe care să aibă efect asupra comunităţii din care fac parte, pun întrebări stânjenitoare, sunt educaţi şi cunosc ceva economie, nu prea pot fi duşi uşor cu preşul.

Aici e secretul, politicienii îi preferă şi cultivă pe cei aflaţi pe treapta de jos din aceleaşi motive. Aceştia îl vor vota chiar dacă este hoţ, corupt, băgat în matrapazlâcuri şi asociat cu personaje dubioase. ANI sau DNA sunt noţiuni necunoscute pentru aceşti oameni, la locale au votat un primar aflat în închisoare, pe 9 decembrie s-ar putea să voteze doi deputaţi pe cale de a intra în arest preventiv.

Ori, această categorie a devenit dominantă în peisajul electoral, spre bucuria politicienilor. A crescut nu numai datorită lor (nu cred că întâmplător educaţia şi sănătatea sunt cele mai neglijate faptic, nu declarativ).

Dar numai politicienii sunt vinovaţi de această situaţie? Nu, nu este aşa, oricât ne-ar place nouă să ne lamentăm şi să dăm vina numai pe ei. Nu, e şi vina noastră, marea noastră vină. Alegătorii aflaţi pe treptele superioare ale piramidei lui Maslow sunt vinovaţi încă în două direcţii principale. În primul rând, prin neprezentarea lor, au permis mărirea artificială (pe lângă cea naturală, numerică, explicată mai sus) a puterii de decizie a LIV, au ajuns să poată să reprezinte ca voturi exprimate un procent mai mare decât cel real, exact la fel cum ungurii au mai multe mandate în parlament decât procentul lor din populaţie, tocmai datorită neprezentării românilor la vot faţă de populaţia maghiară.

În al doilea rând, sunt vinovaţi prin faptul că nu au încercat, prin alegeri, să elimine personajele corupte, alegând de fiecare dată alternativa, chiar dacă era reprezentată de răul mai mic. Din rău mai mic în rău mai mic, am fi avut un rău semnificativ mai mic. Dar nefăcând asta, am încurajat politicienii să-şi pună în faţă candidaţi tot mai dubioşi, chiar penali, pe motiv că oricum vor fi votaţi chiar de aceşti LIV, din moment ce votanţii inteligenţi, cu discernământ, oricum nu se prezintă la vot.

Există două posibilităţi să schimbi clasa politică, una rapidă, prin lovitură de stat sau revoluţie care implică şi violenţa; şi alta mai lentă, de durată, prin mijloace democratice, respectiv prin vot. Este alegerea noastră, dar de multe ori calea rapidă şi violentă poate duce în cu totul alte direcţii, inclusiv către regimuri totalitare. Ne rămâne la îndemână calea prin vot, vot cântărit şi analizat, comparând candidaţii.

Am dezbătut şi analizat în articolul Greaua moştenire motivaţiile celor educaţi care nu se duc la vot. Le-am luat pe rând şi le-am analizat pe scurt, iar unora le-am dat dreptate.

Dar dacă este mai comod să stăm şi să ne lamentăm, deşi am putea cu votul nostru să primenim cât de cât clasa politică, sau să începem să o facem, atunci să nu ne mirăm ce ţară vom avea şi în viitor. Atunci tot mai mulţi vom putea spune că avem o ţară „de rahat”, dar copiii noştri ne vor arăta cu degetul şi ne vor întreba: cine este de vină? N-aş vrea să fiu în postura celor care vor trebui să răspundă.

 

 

 

Comments

comments

28 Responses to “Despre cum ne-am putea crea viitorul”

  1. O singură observaţie :

    CORUPŢIA este un fenomen sistemic şi nu este caracteristic numai României. Diferenţa între liderii noştri şi cei de aiurea, constă în „subtilitate” şi e datorată „experienţelor mai sărace sau mai bogate”

    SOLUŢIA : O Nouă Paradigmă Socio-Economică.
    PROIECTANŢI : O Elită Responsabilă… deoarece aşa se evoluează de mii de ani !
    CONDIŢII/ELEMENT DECLANŞATOR : Actuala Criză Sistemică Finală.

    • Cristian Negrea says:

      De acord, coruptia nu este caracteristica numai noua. Dar altii au metode mult mai eficiente de combatere a ei, parlamentarii nu se solidarizeaza cu cei acuzati, iar electoratul lor sanctioneaza scurt la vot pe cei corupti. In tarile cu continuitate democratica nu vei vedea vreun ins aflat in detentie votat ca primar sau ca parlamentar. Asta e diferenta majora.

      • Cuibus says:

        Nici vorba..vezi toate guvernele din Europa au “puscariabili”, ne imbatam cu apa de ploaie crezand ca la noi sunt cei mai multi politicieni hoti.
        Pana cand mentalitatea si constiinta si statul de drept nu se vor face simtite nimic nu se va schimba. Degeaba sunt cateva flori daca in camp e doar mizerie.
        Pe scurt Omul sfinteste locul..frumoasa analiza o sa revin cu un comentariu mai detaliat.

        • Cristian Negrea says:

          La altii, cei prinsi ajung unde trebuie, la noi nu numai ca nu sunt prinsi, dar si daca pica unul din intamplare, scapa cumva…

  2. Mihai Somanescu says:

    Analiza dl Negrea atinge mare parte din problema, dar nu si cauza adanca a problemei. Coruptia este doar un efect. Nu cauza tuturor relelor.

    Ar trebui sa ne punem intrebarea: de ce apare coruptia? De-obicei, coruptia apare atunci cand oamenii nu sunt satisfacuti de sistemul ce le guverneaza vietile. Practic, cand legile formale nu-si mai fac datoria, atunci oamenii isi creeaza propriile legi dupa care traiesc.

    Plecand de la aceasta premisa, hai sa vedem care-i situatia la noi. In Tarile Romane nu a existat coruptie la nivel mare pana la “perioada moderna”. De ce? Pentru ca exista un sistem clar si simplu: legile pamantului. Aceste legi erau, dupa cum au demonstrat M.Vulcanescu, Nae Ionescu sau Ernest Bernea, crestine. Sa mai mentionez de Neagoe Basarab si invataturile sale? Nu cred ca e cazul. Coruptia se manifesta doar in cazul boierilor si nici acolo nu era endemica: e suficient sa ne amintim ca acestia participau deseori la lupta, construiau biserici sau scoli, hraneau sate intregi.

    Dovada adevarului acestor vorbe sta in traditiile populare romanesti: daca romanul de rand era corupt, mai putea el sa tina cu sfintenie de obiceiuri vechi, de sute de ani. Se stie ca un om corupt nu are repere.

    Si-atunci, de unde a aparut coruptia la scara mare in Romania? Pai simplu: schimbarea sistemului de legi existent, in care autoritatea era reprezentata de Dumnezeu prin Biserica si de Domnul Tarii cu un alt sistem, acela importat din Occident, despre care Eminescu spunea ca n-are nimic in comun cu felul nostru de-a fi. Incet-incet, s-a schimbat autoritatea: in locul lui Dumnezeu, a aparut STATUL. Si nu ma refer la Rege, ci la functionarii de stat. De aceea comunistii au lucrat asiduu la distrugerea Monarhiei, pentru ca era ultimul simbol al vechii autoritati, al vechiului sistem romanesc de referinta.

    Daca situatia era cum era inainte de 45, dupa aceea lucrurile s-au agravat si mai rau: ateismul de stat, colectivizarea, relativizarea, teroarea, urbanizarea fortata au nivelat constiintele, au distrus orice forma de autoritate LEGITIMA. Sigur, formal, oamenii se raportau la autoritati, dar nu si credeau asta. De aceea, cand acele autoritati – care-si izvorau puterea prin COERCITIE – au disparut, realitatea si-a aratat chipul hidos.

    Pana nu vom reveni la valorile romanesti, pana nu vom pune principiul crestin ca temelie a oricarei legi, nu se va schimba nimic in Romania. Va iluzionati singuri cei care credeti altfel.

    De-aceea nici nu suntem precum alte tari si comparatia cu Polonia, Croatia sau Ungaria nu tine. Pentru ca acolo sunt alte mentalitati. Acolo catolicismul si protestantismul, au creat alt tip de om, cu alte valori decat ortodoxul. Iar legile si UE sunt create si conduse de tari cu mentalitati protestante si catolice. Nu va intrebati de ce in toate tarile ortodoxe exista coruptie? Nu suntem mai prosti, ci pur si simplu suntem altfel: sistemul de legi si norme occidentale NU se suprapune peste propriile noastre valori. Pe care, chiar daca nu le constientizam, le manifestam in fieare zi. Nu mai spun ca peste noi a mai trecut si comunismul, care a fost MULT MAI CRIMINAL decat in alte tari din Est.

    Ca sa alegem “raul cel mai mic”, trebuie sa stim si sa ne asumam definitia Binelui. Degeaba spunem ca credem in democratie, daca in sinea noastra suntem tradtionalisti, candidatii vor fi ca noi.

    • itdr says:

      De acord.
      Scoate-L pe Dumnezeu din viața ta și aceasta va fi stăpânită de anarhie. Au mai încercat, în nebunia lor, revoluționarii francezi radicali prin toamna lui 1793 să schimbe pe Dumnezeu din mentalul oamenilor. Cu ce, cu o prostituată pe care au numit-o popmps, zeița rațiunii și apoi au pus-o moț, pe prestolul de la Notre Dame. I-a oprit din nebunia ateismului Robespierre, care mai avea ceva în minte, până și-a pierdut și el capul, la propriu.
      Noi nu putem compara, sub nici o formă, actuala clasă politică cu cea antebelică, cu atât mai mult cu cea de acum 100 de ani. Am comite un sacrilegiu, întinând memoria celor care, chiar rivali politic, au lucrat pentru constuirea țării, nu pentru demolarea ei.
      Dar de unde frică de Dumnezeu și credință la politicienii actuali, că ei sunt, majoritatea, nepoții celor care pomovau ateismul științific acum 60-65 de ani, veniți odată cu trupele sovietice, trimiși de Stalin să scape de ei și să ne potcovească pe noi.
      Actualii politicieni se ridică deasupra chiar a fanarioților în arta minciunii, corupției, furtului, pervertirii societății românești, în tot ansamblul ei. Dacă apar pe la biserici, se uită totuși, le-o ieși vreo afacere cu restaurări (a fost una mare, prin Bucovina, acum peste 10 ani). Când vorbesc de justiție, o spun ca despre ceva ce le este aservit. Despre sănătate și școală, astea nu rentează, nu produc, doar cheltuiesc fonduri ce pot fi dirijate spre afacerile lor.
      Sunt de un egocentrism total. Și este bine că au început să se devoreze între ei, chiar dacă acum este pe cheltuiala statului (politicienii închiși, pionierii branșei în explorarea sistemului judiciar pe care chiar ei l-au construit).
      Au, totuși, călcâiul lui Ahile la cap: cred că poporului le este fie teamă, fie neputință în fața lor. Cred ei și poate că mascarada alegerilor ce vin le va mai da un mandat…Apoi, ne-om trezi la ralitate, noi, cei care suntem îmbiați cu plase goale inscripționate cu numele lor sau care ne călcăm în picioare pe la pomenile electorale, ascultând manele și sloganuri.
      Interesantă comparația Dvs. între sistemele de morală/gândire răsăritean și catolic, între noi și polonezi. Totuși, nu poporul român, ci clasa politică este mizeră. Iar noi păcătuim prin indulgență. Toată istoria…
      Cu respect.

    • Cristian Negrea says:

      Coruptia a existat din timpuri stravechi, nu putem spun aca mai demult nu ar fi existat. Coruptia a fost prezenta la toate nivelele unde a existat autoritate, iar cauza coruptiei este simpla: lacomie, ambitie, sete de putere etc. Nu tine nici de religie, nici de alte aspecte, ci de modul in care este sau a fost combatuta in trecut (ma refer aici la mentalitate). De exemplu, daca epoca lui Vlad Tepes ar fi durat 100 de ani, poate am fi fost cea mai incoruptibile tara din lume.

      • Mihai Somanescu says:

        Imi pare rau, dar va contraziceti singur: spuneti despre coruptie ca” Nu tine nici de religie, nici de alte aspecte, ci de modul in care este sau a fost combatuta in trecut (ma refer aici la mentalitate)” si apoi “daca epoca lui Vlad Tepes ar fi durat 100 de ani, poate am fi fost cea mai incoruptibile tara din lume”.

        Pai Vlad Tepes lupta atat de puternic impotriva coruptiei tocmai pentru ca era un crestin ortodox practicant. Adevarat, nu mimat. De aici isi avea izvorul, raul de masuri anti-coruptie. Nu poti sa lupti impotriva unui fenomen pe care-l consideri “nu prea rau”.

        Coruptia a existat dintotdeauna, dar e important cat de raspandita era in mentalul colectiv. Ori nu se poate face nicio comparatie intre perioada Evului mediu cu cea de-acum.

  3. Mihai Somanescu says:

    P.S. Un exemplu ideal pentru ce spuneam este tocmai piramida lui Maslow. Daca ar fi sa judecam acum, cu aceasta piramida, felul in care traiau taranii romani pana-n secolul XIX, am fi spus ca sunt nebuni.

    Dupa mentalitatea de azi, acei oameni erau saraci, faceau multi copii, nu aveau “autostima”, de securitate ce sa mai vorbim. In schimb, erau LIBERI IN CONSTIINTA. Acum, suntem mult mai grasi, facem mai putini copii, stam la oras – protejati de salbaticie – si ne falim in fiecare zi cu noile noastre achizitii. Si cu toate astea, suntem sclavii unei maini de politicieni.

    Piramida lui Maslow are un mare defect: nu ia in considerare sufletul omului. Nevoia de A FI pur si simplu, nu de a avea pentru A FI.

    • Cristian Negrea says:

      Piramida lui Maslow este valabila si pentru cei din trecut. Pe primul nivel veneau necesitatile fiziologice (hrana, adapost) si abia dupa satisfacerea lor celelalte. Urma ideea de apartenenta la grup, sat, obste, apoi natiune. de exemplu un cersetor nu se gandea ca tine de vreo obste, deoarece nu avea satisfacute nevoile de baza, el devenea al satului cand reusea sa-si incropeasca ceva sau satul il tinea cu hrana, adica ii satisfacea una din necesitatile de baza. Taranii deveniti mai instariti, primul lucru care il faceau isi trimiteau copii la scoala, sa fie domni, sa se realizeze. Se putea gandi taranul la asa ceva daca nu avea satisfacute nevoile de baza?
      Iar problema demografica este de alta natura. In trecut, intr-o societate agrara, sa ai multi copii era bine, copii erau ajutor in gospodarie de la o varsta frageda, la trei ani deja mergeau cu vacile, apoi, pe masura ce cresteau, deveneau ajutoare de nadejde, murmand sa-si tina parintii la batranete (nu exista sistem de pensii). Azi, copii sunt pana la terminarea scolii o cheltuiala pentru parinti, de aceea oamenii fac mai putini copii.

      • Mihai Somanescu says:

        “In trecut, intr-o societate agrara, sa ai multi copii era bine, copii erau ajutor in gospodarie de la o varsta frageda, la trei ani deja mergeau cu vacile, apoi, pe masura ce cresteau, deveneau ajutoare de nadejde, murmand sa-si tina parintii la batranete (nu exista sistem de pensii). Azi, copii sunt pana la terminarea scolii o cheltuiala pentru parinti, de aceea oamenii fac mai putini copii” – pai si acei copii, care erau munceau de mici, nu reprezentau “o cheltuiala”? Nu trebuiau hraniti, imbracati, spalati? Ba da. Dar atunci exista o alta mentalitate: COPIII SUNT O BINECUVANTARE A LUI DUMNEZEU. Adica exact opusul mentalitatii de azi, cand oamenii sunt considerati “resurse umane”. Dovada ce spuneti dvs, ca-i vedeti pe copii ” cheltuiala pentru parinti”. Acest tip e gandire este specific modernitatii, cand s-a pus accentul pe satisfacerea nevoilor individului, nu ale comunitatii.

        Profesorul Baltasiu spune: ” specia supravieţuieşte nu numai prin abilitatea de supravieţuire individuală (fitness), cât prin capacitatea de a facilita viitorul altor indivizi, de unde şi denumirea de potenţial inclusiv (Hamilton).
        Maternitatea este în vădită opoziţie cu modernitatea. În modernitate, maternitatea este un obstacol în calea carierii femeii.[…]

        odernitatea se extinde cu repeziciune violentă şi în lumea arabă, în Emirate de pildă, 60% dintre femeile de peste 30 ani fiind singure, silind statul la acţiune (?) (ibidem). Este adevărat, a sta singur nu e acelaşi lucru cu a te simţi singur. Dar să nu facem sofisme aici. Omul nu e un lunatic: e făcut să trăiască împreună – ceea ce se numeşte sociabilitate. Tocmai de aceea, toată lumea este de acord că singura soluţie este reconsiderarea iubirii romantice stabile – cea mai eficientă formulă biosocială a umanităţii (sănătate psihologică şi fiziologică, ibidem). Dar pentru aceasta trebuie credinţă (pentru că e nevoie de familie în căsătorie pentru a consacra stabilitatea). Or, modernitatea, să nu uităm, a apărut tocmai în opoziţie cu credinţa” – http://radubaltasiu.blogspot.ro/2012/08/concret-despre-modernitate.html

        Ceea ce spune profesorul Baltasiu nu este nou, el reluand practic, concluziile lui Constantin Radulescu Motru, care spunea in lucrarea sa : “Psihologia poporului român” la pagina 30: “Tinerimea noastrå, în contra spirituluiburghez, care-l considerå pe om ca o fortå salariatå anonimå, vrea dimpotrivå så facå din omul muncitor un membru al marii familii nationaliste româneortodoxe, cåreia Dumnezeu i-a håråzit pe veciivecilor så munceascå pe påmântul pe care locuieste”.

        Ati scris: “cerstorul devenea al satului cand reusea sa-si incropeasca ceva sau satul il tinea cu hrana, adica ii satisfacea una din necesitatile de baza”. Corect. Dar satul nu vedea in ajutorul sau o “satisfacere a nevoilor de baza”, ci ajutorul crestinesc al unuia din comunitate, care a pierdut viata de obste. Si incet-incet, era ajutat SA REINTRE IN VIATA DE OBSTE. Adica sa-si fie insusi de folos, FIIND COMUNITATII DE FOLOS. Pentru ca unul care producea era de ajutor comunitatii, care avea astfel “resursele” sa tina pe toti eventualii “cersetori” care mai apareau. Era un cerc si un sistem perfect.

        Sa o iau altfel: ce-i impiedica pe oameni sa-si creasca copiii pentru a munci acasa, pentru afacerea de familie? Simplu: mentalitatea. De vreo 70 de ani ni se spune ca e “cool” sa muncesti la patron, mai ales strain. Si e rusinos, retrogad sa-ti muncesti pamantul sau sa faci propria afacere. Si-atunci e normal sa disperi cand vezi ca ai investit in educatia unui copil SI NU ESTE ANGAJAT. Atunci devine NORMAL SA REACTIONEZI: adica sa muncesti la negru, sa dai spaga pentru angajare, etc. Exact ce spuneam mai sus: sistem alternativ.

        Probabil ca va este foarte greu sa evadati din aceast fel de a gandi gandirea, ca sa zic asa. Si va mai dau un exemplu, pe baza a ceea ati scris, ca sa va ajute. “Taranii deveniti mai instariti, primul lucru care il faceau isi trimiteau copii la scoala, sa fie domni, sa se realizeze. ” – Corect. Dar nu erau trimisi sa se realizez in sensul de azi al cuvantului, ci de a intelege CUM POT SA AJUTE COMUNITATII DE UNDE AU VENIT. Va reamintesc ca Matei Basarab cumpara pamanturile de la straini pentru a ramane ALE TARII. Adica ale comunitatii, ale obstii. Insasi ideea de obste, pe care ati mentionat-o, era tinuta in viata de UN SET DE IDEI. Acel set de idei era ORTODOXIA. Daca nu ma credeti, puteti sa vedeti ca viata de obste se mai pastreaza doar la…manastiri.

        Inchei cu asta. Ati scris: “Cauza coruptiei este simpla: lacomie, ambitie, sete de putere etc”. Ce sunt toate astea? Pacatele incriminate de Scriptura, si combatute in fiecare zi de Biserica? Si intreb: daca o societate ar fi formata din indivizi care se preocupa in fiecare zi cu combaterea interioara a acestor “lacomii, ambitii, sete de putere etc”, care ar fi nivelul coruptiei? 🙂 Ca noi avem o societate cu indivizi care se preocupa in fiecare zi de satisfacerea propriilor nevoi…

        • Cristian Negrea says:

          Sunt frumoase principiile pe care le enumerati, sunt de acord. Imi permiteti doua intrebari? Ce varsta aveti? Cati copii aveti?

    • itdr says:

      Ne pierdem vigoarea? nu cred, deși sistemul de stat lucrează neobosit…

  4. itdr says:

    Sunt de acord si eu…
    Domnii politrucei actuali, nepoți și copii (majoritatea) de politruci postbelici, au studiat eficient formula de a ne duce în acest punct: de a nu mai avea încredere în capacitățile noastre, de orice natură ar fi ele: intelectuale, morale, materiale.Și au reușit, în procent aproape maxim. A mai rămas, ici-colo câte o sămânță a rezistenței de încolțireia căreia le e frică.
    Prin anii 1995-2000 (interesant și pseudo exercițiul democratic ai anilor Convenției guvernatoare de atunci), veneau pe la noi tot felul de comisari europeni, baronese, raportori, chiar si actrițe expirate, te miri ce mai erau ei și ne dădeau prețioase indicații despre integrarea noastră într-un spațiu necunoscut, dar jinduit.
    Odată cu opera educativă a ăstora, ăi breji de la noi deveneau băieți deștepți: preluau și se pricopseau cu aproape toate capacitățile economiei naționale, pe care, cu sârg, fie le demolau, fie le vindeau pe la străini, binențeles, neverificați de statul român, nici ca persoane, nici ca sursă de proveniență a banilor. Prea foșnitori erau dolarii lor.
    Acu, poporul, fără loc de muncă (și fără o brumă de venit stabil), potcovit și cu o devalorizare monetară mascată frumos a la BNR/guvernator, a pierdut încet siguranța în sine.
    Managerii de stat, pe considerente (sarcini) de pardid pretindeau (și încă mai pretind) mită destul de consistentă la angajare (cam leafa pe un an…ăsta este scorul). Așa că tineretul a luat-o din loc, cu binecuvântarea guvernării Năstase.
    Justiția noastră, mândră creație postdecembristă, plătită exagerat de gras (probabil că vor ca judecătorii să deie în obezitate financiară), judecă cu dosul și ridică asta la nivel de mare artă, scârbind poporul.
    Repere morale, nu prea mai găsești: marii preoți, trai neneacă, popii de la țară se zbat între sărăcie și necazuri, marii scriitori și poeți se sting iute, parcă chemându-se unul pe altul, spre bucuria celor care ne conduc, vreo 3-4 seniori ai culturii noastre, nonagenari, sunt periodic ținta unor ciraci ai noii ordini democratice de parcă le ia aerul stăpânilor…Și uite așa, parcă ne îndreptăm spre o epocă ce seamănă cu cea din primii ani ai fanarioților.
    Acu, de alegerile ăstea, când oferta politrucilor este execrabilă (în oameni și minciuni), în loc să pună parul pe ei, sărmanii le mănâncă pomenile electorale sau se bucură de măna dată de vreun parlamentar (care nu i-a băgat în seamă de 4 ani) precum paraliticii vindecați de Dumnezeu când El venise să spele păcatele omenirii. Te surprinde ce a mai rămas din nepoții celor căzuți pe front, de la Prut și până la Cotul Donului și de acolo până în Moravia, ca să-și apere pământul și cinstea dete de Ferdinand cel Loial părinților lor, jertiți și ei pentru mare ideal.
    Nădăjduim că Dumnezeu nu va lăsa să piară acest popor, chiar dacă se vor găsi doar câțiva drepți în el, nespurcați de gomoreile sodomite ale conducătorilor de azi.
    Mai ales că sunt mulți oameni de bine, săraci sau chiar cu stare.
    Să ne ajute Dumnezeu.
    Încă o dată, bun articol și la fel de bune comentariile.

  5. baragan says:

    O singura mentiune, domnule Negrea.
    Cred ca actorul se referea strict la tac-su.
    Daca, dimpotriva, a vrut sa puna peceti generale, atunci poate fi scuzat. Nu e decat un papagal care doar SPUNE (mai mult, doar recita) si caruia A FACE ii e strain. Doar pitigoii se uita si aclama un papagal neiesit dintr-o colivie ca pe o rara avis, oamenii cuminti arareori il iau in seama.

    • Cristian Negrea says:

      Nu vreau sa fiu rautacios, eu doar am vazut postat citatul de nenumarate ori pe FB, nu stiu in ce context este facut. Poate e o scena dintr-o piesa de comedie, trebuie sa acord prezumtia de nevinovatie. De aceea nu am dat numele actorului si m-am referit la numarul de like si share, ceea ce este relevant despre numarul celor care apreciaza si sunt de acord cu acel citat.

  6. cristi r says:

    -daca toata clasa politica e corupta cu cine sa votam? si mai ales de ce sa mergem la vot ? sa-i alegem pe aia care sunt mai putin corupti ?
    -zicea un mason de grad 33 ca 90% din parlamentari sunt masoni (adica satanisti) si atunci de ce sa mergem la vot ca sa alegem niste masoni nenorociti ?

    “Nu existã om care sã spună cã are dragoste de ţarã şi de neam , cã are fricã şi dragoste de Dumnezeu care sã meargă la vot şi sã valideze conştient un sistem putregãit ! Nu sunt intelectual , nici nu pretind , dar acest popor meritã sã reintre in Linia Dreaptã ! toate partidele sunt corupteIntr-o zi vom da socotealã oricum şi am face bine sa fim pregătiți pentru a răspunde la întrebarea ” da’ tu ce ai făcut in vremea aia ?! ” A valida un sistem corupt prin girarea încrederii şi viitorului țării unei factiuni care promovează anti romȃnismul, unor grupãri anti creştine şi profund corupte moral înseamnã o trãdare a însãşi principiilor pentru care luptãm şi o trădare a neamului !”

    Cat de actuale sunt cuvintele lui Corneliu Zelea Codreanu…

    “Singurul lor mobil sufletesc adevărat era: religia interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului.

    De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, după situaţii personale, după avere şi plăceri, după pradă, dădea un aspect de duşmănie neasemuită, acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete organizate care se învrăjbeau, se mâncau şi se luptau unele cu altele pentru pradă.

    Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depăşeşte interesul, egoismul şi poftele personale, este blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără dezlănţuire oarbă de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă şi josnică.

    Acesta este politicianismul.

    Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea şi deznădejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, seceraţi de boli şi de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de rezistenţă a neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidănesc organizat şi susţinut de politicianismul înstrăinat şi de tot aparatul de stat.

    Cei câţiva oameni politici cinstiţi, câteva zeci, poate chiar conducători de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în mâna presei jidăneşti, a bancherilor jidani sau străini şi a propriilor lor politicieni.

    Această batjocură, această demoralizare, această infecţie, va fi susţinută, pas cu pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, pentru a ne lua locul în această ţară şi a ne fura bogăţiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei româneşti, prin sute de fiţuici imunde, printr-o literatură atee şi imorală, prin cinematografe şi teatre provocatoare la desfrâu, prin bănci, Jidanii au devenit stăpâni în ţara noastră.

    Cine să se opună? Astăzi când ei sunt pregătitorii dezastrului şi apariţia lor e semnalul morţii noastre naţionale, cine să le apară în faţă?”
    (CORNELIU ZELEA CODREANU – PENTRU LEGIONARI)

    • Cristian Negrea says:

      Banuiesc ca si propuneti un sistem care sa fie diferit de politicianism, cu lozinci nu facem nimic.

    • itdr says:

      Mare suflet românesc cu sânge german. Sau polonez, cum ziceau unii. Mai mare român decât mulți trepăduși neaoși de atunci.A deranjat un sistem împuțit (parcă totuși mai curat ca cel de azi) și a fost suprimat, înainte de a i se permite să mai spună ultime cuvinte către camarazii care-l însoțeau spre eternitate…
      Și azi le este, multora, frică de ce este românesc sau ortodox.

  7. baragan says:

    D-le Negrea, ca de obicei, ma inclin in fata tuturor articolelor si pozitiilor dumneavoastra; citesc tot, aprob tot si comentez rar.

    Manat de comentariul meu de mai sus si atingand doar tangential esenta articolului dvs:
    “Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în fata s-a recunoaste adevarul. El e crud, acest adevar, dar numai el foloseste.” Mihai Eminescu

    “Stramosii etnici ai românilor urca neîndoielnic pîna în primele vîrste ale Umanitatii, civilizatia neolitica româna reprezentînd doar un capitol recent din istoria tarii.” Eugene Pittard, 1917, “La Roumanie – Valachie, Moldavie, Dobroudja”

    ”Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul Român, raspîndindu-se apoi, atît spre rasarit, cît si spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!” William Schiller, ”Unde s-a nascut civilizatia?”

    “Locuitorii de la nordul Dunarii de Jos pot fi considerati ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adica stramosii Omenirii.” Louise de la Valle Pousin, 1936, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

    “În ceea ce urmeaza voi scrie despre cea mai mare tara care se întindea din Asia Mica pîna în Iberia si din Nordul Africii pîna dincolo de Scandinavia, tara imensa a Dacilor.” Dionisie Periegetul, 138 d.Hristos, “Concisa, pasionanta, captivant ilustrata”

    “Locurile primare ale dacilor trebuie cautate, deci, pe teritoriul României. Într-adevar, localizarea centrului principal de formare si extensiune a indo-europenilor trebuie sa fie plasata la nordul si sudul Dunarii.” Vere Gordon Childe, 1926, “The Aryans: A Study of Indo-European Origins”

    “Dacii, ca popor hiperborean, coborau din Pelasgos – nascut din “Pamîntul Negru”. Marea dacica este “Neagra”, Valahii au fost denumiti de toate popoarele “Valahi Negri”, iar tara “Valahia Neagra”, Kara Ulaghi, Kara-Iflak, de catre turci; Kara-Ulak de sîrbi si bulgari. Functiunea traditionala suprema la valahi este “Negru-Voda”.” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiberboreana”

    “Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o asertiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor. El a fost vorbit si în Muntii Pindului, cu mai mult de o suta de ani înaintea cuceririi lui de catre soldatii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeste Pelasgia, în cantoanele din Epir si din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stapînii lumii. Dimpotriva, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident ca descendentii pelasgilor care locuiesc în numar de mai multe sute de mii, în muntii care au fost leaganul rasei lor antice, cei care populeaza fosta Dacie, vorbesc înca limba nationala, care în Italia a dat nastere limbii latine. . . Nu ne mai este permis sa ne îndoim ca natiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concura spre a dovedi ca dialectul lor a devenit limba latina. Este incontestabil ca pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexista. Imediat dupa cucerirea romana, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia si pe Pind. . . A trebuit ca istoria sa înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latina. În acest scop scriitorii au inventat povestea sîngeroasa a exterminarii natiunii dace de catre Traian.”. – Felix Colson, 1862, “Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”

    “… N-a pierit nici o limba a Dacilor, pentru ca ei n-au avut o alta limba proprie, care sa fie înlocuita prin limba Romanilor si n-au avut o astfel de limba pentru simplul motiv ca Dacii vorbeau latineste. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întîi limba Romanilor care era o forma literara a limbii Daciei, iar mai tîrziu limba italiana; aceeasi limba a Dacilor, dusa în Franta a ajuns întîi limba Galilor, iar cu timpul limba franceza; în Spania ea a devenit întîi limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniola, iar aici a devenit cu vremea limba noastra româneasca.” – I. Al. Bratescu-Voinesti, 1942, “Originea neamului românesc si a limbii noastre”

    “Analele Chinei pastreaza amanunte despre statutul si miscarile triburilor pastorale, care pot fi adeseori distinse sub denumirea vaga de Sciti sau Tartari, succesiv vasali, dusmani si cuceritori ai unui mare imperiu. . . De la varsarea Dunarii pâna la Marea Japoniei, longitudinea Scitieii se întindea pe aproape 110 grade, care cuprindeau, pe aceasta directie, peste 1.700 de localitati. Triburile pastorale ale nordului au reusit de doua ori cucerirea Chinei.” Edward Gibbon, 1835, “Istoria decaderii Imperiului Roman”

    “Pentru Europa, în afara de Balcani, aproape tot ce precede cucerirea romana face parte din preistorie…Dar punctul de pornire al civilizatiei tuturor acestor regiuni trebuie cautat la nordul peninsulei balcanice.” Andre Piganiol, 1939, “Histoire de Rome”

    “Toate legendele, toate traditiile arienilor, istoricii din Asia confirma ca vin din Occident. . . Sa cautam leaganul lor comun la Dunarea de Jos, în aceasta Tracie pelasgica!” Roger Clemence, 1879, Buletinul Societatii de Antropologie din Paris

    “Chiar daca trebuie sa cautam în Asia prima origine a arsacizilor, cînd au supus aceasta parte a lumii, ei veneau din Europa si faceau parte dintr-o puternica natiune raspîndita de la malurile Dunarii pîna în tinuturile cele mai îndepartate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele national al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supusilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria si Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia si aceasta denumire, care se poate recunoaste usor oricînd, dar modificata în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa si Asia, se foloseste chiar si pentru a desemna popoarele germane si pe urmasii vechilor persani.” – Henry Jules Klaproth, 1826, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’a` nos jours, accompagne´s de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”

    “Roma însasi, învingatoarea tuturor popoarelor, a trebuit sa slujeasca supusa si sa primeasca jugul triumfului getic.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

    “Getii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi nascut cel latin (roman). Getii cîntau, însotindu-le din fluier, faptele savîrsite de eroii lor, compunând cîntece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început sa faca mult mai târziu.” Bonaventura Vulcanius, 1597, “De literis et lingua getarum sive gothorum”

    “Sa fie clar pentru toti, ca cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneratie aleasa Geti, scriitorii i-au numit dupa aceea, printr-o întelegere unanima, Goti. …grecii si alte popoare au luat literele de la Geti. La Herodot si Diodor gasim opinii directe despre raspîndirea acestor litere.” Carolus Lundius, 1687, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

    “Urmasii geto-dacilor traiesc si astazi si locuiesc acolo unde au locuit parintii lor, vorbesc în limba în care glasuiau mai demult parintii lor.” Huszti Andras, 1791, “Vechea si noua Dacie”

    “Nu pot sa trec sub tacere, faptul ca întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decît al tuturor, al acestui nume prin excelenta nobil al unui neam, care crede din adîncul inimii lui în nemurirea sufletelor, caci, dupa judecata mea, condamnînd puternic moartea, ei capata un curaj netarmurit de a înfaptui orice. Dupa cum se vede, neamul getilor s-a ivit asa din totdeauna de la natura, el a fost si este un popor cu totul aparte si vesnic.” Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597

    ”Singura politica pe care trebuie sa o facem este aceea a iubirii de neam si a apararii drepturilor lui sfinte, prin munca, prin cinste, prin blîndete, prin Constiinta si, mai ales, prin exemplul vostru în toate si fata de toti” Ion Antonescu

    ”Ne-am nascut aici, suntem cei dintîi asezati aici si vom pleca cei din urma” Ion Antonescu

    “Nici o furtuna, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupatie, nici o lovitura, oricît de dureroasa, de nimicitoare, nu a putut sa-i clinteasca pe Românii din Dacia. Nimeni si nimic nu ne va putea smulge din ea.” Ion Antonescu

    “Va veni o vreme cînd se va acorda atentie acestui popor, prea putin luat în seama. Cîntece si armonii se vor auzi venind de la aceasta tara despre care nu se prea vorbeste. Dupa mii de ani de vietiuire, acest neam se va ridica si lumea se va uimi ca de o minune, aflînd, în sfârsit, cîte lucruri a stiut neamul acesta despre constiinta universala. Bucuriile acestui popor au ramas ascunse; nefericirile lui n-au fost cunoscute. Nimeni nu i-a scris mitologia. Putini i-au cunoscut istoria. Si totusi, oamenii acestia au avut mai mult decît oricare altii geniul mitului…” Martha Bibescu

    • Cristian Negrea says:

      Multumesc, domnule baragan, pentru aceste citate deosebite. L-as adauga si pe Iorga, care spunea ca nicaieri romanii nu sunt venetici unde traiesc, pretudindeni sunt primii pe acele pamanturi, toti ceilalti sunt veniti dupa ei.

  8. GeorgeGMT says:

    Coruptia in sine nu este principala problema, ci efectele colaterale generate, cum ar fi incompetenta crasa a celor numiti politic! Acesta este principala buba: politizarea din ce in ce mai adanca, precum cancerul.
    Incompetenta este principala cauza a dezastrului societatii romanesti, iar ca spunem lucrurilor pe nume, politicieniilor le convine aceasta stare de fapt, le convine saracia populatiei, pt ca un popor bogat si independent de Stat, este mult mai greu de manipulat.
    Atata timp cat Statul va fi stapan pe economie, prin sanatate, pensii, ajutoare sociale, investitii, raul si incompetenta nu se vor diminua.
    Statul are in acest moment prea multe parghii in a “stimula” cetatenii. Mariri sau micsorari de pensii, alocari pt sanatate, banii dati primariilor si judetelor, etc.
    O privatizare a manegementului in sanatate, la casele de pensii, o alocare foarte transparenta de resurse in tara, pe baza unor prioritati stabilite de economia privata, obligarea primariilor sa-si plateasca intretinerea proprie si salariile, din banii lor, etc, etc, ar decapusa Statul.
    Numai ca toate aceste masuri ar lasa fara putere economica si deci politica clasa politica. Vreti sa scapati de politicieni?! Luati-le accesul la bani!
    De unde pana unde o marire de pensii trebuie hotarata de Guvern?! Ea ar trebui decisa de Casa de Pensii in functie strict de factori economici si de sustenabilitatea sistemului, numai ca atunci, politrucii nu ar mai putea sa castige voturi prin mariri de pensii, care mai apoi sufoca bugetul. Si este doar un exemplu…

  9. toader iulian says:

    Captivante discuţii, măcar în spaţiul virtual…
    Ne aducem aminte de “poiana lui Iocan”. Suntem o ţară de Moromeţi, care nu avem ţară (cu tot ce are în ea) de dat…O dau pe de-a moaca cei care ar trebui să o ţină tare.
    Acum, după alegeri, când “noii”( cu năravuri la fel ca şi “vechii”, dealtfel îi leagă strânse şi dubioase prietenii, chiar dacă nu sunt publice) ne arată “fericirea” ce ne va cădea pe cap la anul: impozite majorate, gaz mai scump, etc, etc, şi cine mai ştie ce trăznăi le vin şi ăstora prin minte…că ceva bun în nici un caz…
    Au reuşit să vicieze în totalitate statul de drept şi toate acţiunile acestuia sunt strict în favoarea lor.
    Aş vrea să cred că Moş Crăciun este cel adevărat (din poveştile copilăriei noastre), care ne aduce daruri, pe lângă o viaţă mai dulce să ne aducă conducători care iubesc sincer acest popor. Îi dăm în schimb pe cei actuali, să-i ducă acolo, la Polul Nord, să facă ce-o vrea cu ei -i-o înhăma la vreo sanie…-, da să nu îi mai lase să vină îndărăt…găsesc ei pe cine să şuguiacă şi pe acolo.
    Până atunci, avem şansa de a experimenta mai departe minunea austerităţii…Pentru cine se lasă înfrânt. Iar pentru cine are puterea de a trece mai departe, să-i ajute Dumnezeu. Că pentru o mână de nemernici şi alta de nevolnici nu va lăsa să piară acest popor.
    Cu respect, itdr.

  10. Istoriulfanatic says:

    Problema noastra este ca prea ne-am obisnuit sa ne supunem fara sa cracnim unei autoritati centrale (unui Voda, dictator sau guvern).Inainte de revolutie cand Ceausescu oprea curentul sau cand magazinele erau aproape goale, romanii rabdau si se supuneau, cand cateva biserici ortodoxe au fost daramate, Patriarhia nu a schitat nici un gest, asta spune mult despre noi ca popor.(ce s-ar fi intamplat oare daca regimul comunist din Polonia ar fi inceput sa darame biserici?!).Cand Polonia a aderat la UE a negociat la sange conditiile aderarii, Romania le-a acceptat fara nici o negociere;asta spune multe despre noi. Multi dintre noi probabil habar nu au ce inseamna democratia. Titu Maiorescu vorbea odata de Teoria Formei Fara Fond in cazul Romaniei. Din pacate aceasta teorie continua si astazi. Noi mimam occidentul , dar la noi acasa facem tot cum ne trasneste prin cap. Cat despre clasa politica, la noi nu exista asa ceva. Cred ca noi romanii ar trebuii sa renuntam cu totul la politica,iar presedintele sau guvernul sa fie alesi din tarile din UE. Poate doar asa vor mai merge lucrurile in Romania. Decalajul intre noi si occident este prea mare (asta se observa si la populatie si la politicieni) pentru a putea spera la o clasa politica matura asemanatoare cu cea din occident in viitorul apropiat.

    • itdr says:

      Ne-om trezi și noi vreodată…
      Polonia, aflată între nemți și ruși, a plătit preț scump în istorie. Preț plătit și de noi, dealtfel.
      Care este avantajul națiunilor occidentale: sunt intransigente cu elementele slabe/negative din mijlocul lor pe care le sancționează promt. Noi, stând pe pământ gras și cu credință conciliantă, am fost iertători și cu aceste elemente. Care acum ne sufocă, cât timp, vom vedea.

  11. Liz says:

    Perfect de acord cu dumneavoastra, insa exprimarea la vot este un drept , nu o obligatie. Facand apel la aceasi constiinta despre care vorbiti dumneavoastra, nu as putea vota cu un partid in care nu cred, doar pentru a-mi exprima astfel protestul, celor aflati la putere. Consider ca nu avem clasa politica care sa ne reprezinte.

  12. dans says:

    amintesc doar ca Romania a crescut in timpul cind votul era conditionat de avere si/sau studii. Democratia inseamna domnia prostimii si asta se vede in conditia nostra de astazi. Nu avem cum reforma un asemenea sistem, el a venit din vest si nu s-a potrivit gradului de constiinta a poporului. La asta s-a adaugat si eliminarea elitelor de catre rusi, precum si crearea unei pseudoelite formata din alogeni, care executa toate ordinele criminale impotriva poporului roman fara nici o remuscare.
    Primul roman care se va ridica impotriva, intr-o buna traditie romanesca, va fi tradat…. asa cum am facut cu toti marii oameni ai neamului.
    Cum de mai suntem inca aici? cred ca tine de altfel de lucruri…, ca explicatie logica n-au gasit nici cancelariile marilor puteri de prin jur…
    dar se pare ca tactica onfltrarii, substituirii si a crearii de false nevoi are mai mult succes decit razboaiele…
    Dumnezeu si neamul romanesc!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre cum ne-am putea creea viitorul | Ziarişti Online - [...] Cristian Negrea [...]
  2. Despre cum ne-am putea crea viitorul - [...] Cristian Negrea via Ziaristi [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

top