search
top

A trăit, a luptat și a murit ca un erou

În întreaga istorie a tuturor popoarelor există o zicală străveche care spune oarecum asemănător același lucru: la vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. La fel și în cazul nostru, al românilor, de multe ori în vremurile dificile, am avut parte de bărbați adevărați care să-și ia soarta în mâini, a lor și a celor care i-au urmat, și să scrie istoria. Sunt mulți care au rămas necunoscuți, alții au intrat în panteonul eroilor români, unii cunoscuți, alții uitați. Numele lor sunt întipărite pe socluri, plăci memoriale, au nume de străzi sau instituții. Nu avem cum să nu ne amintim de ei, sunt nume care au făcut istorie, și sunt instituții sau străzi care ne amintesc de asta: Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand etc. Aceștia au făcut multe pentru neamul românesc, unii au avut o soartă tragică, dar numele lor a rămas înscris în memoria românilor ca și eroi ai unor timpuri dure, când s-au ridicat și au făcut față vremurilor, i-au inspirat și condus pe români în luptă împotriva dușmanilor mult mai numeroși, au învins sau au fost învinși, dar au rămas în memoria românilor ca și adevărați lideri, ca și exemple de urmat pentru alte vremuri grele ce vor veni. Și care au venit și vor veni, fie că ne place sau nu.

Totuși, în istoria noastră există un personaj tragic și eroic care se ridică la nivelul celor mai sus menționați, dar nu are numele înscris pe bulevarde sau străzi, nu sunt instituții sau școli care să-i poarte numele, nu este amintit în cărțile de istorie ca și un erou al neamului său. Nu are nici măcar un mormânt unde să i se pună o floare din când în când, nu are nimic în afară de amintirea câtorva conaționali care se încăpățânează să-l considere erou al neamului românesc. Fiindcă chiar asta a fost, un erou al neamului românesc, a trăit ca un erou, a luptat ca un erou și a murit ca un erou. A murit ca un erou adevărat, fără să ceară nimic în schimb, a ridicat brațul în fața plutonului de execuție și a strigat: Trăiască România!

Nu, nu este o legendă, nu este ceva inventat, este un om adevărat care și-a dedicat viața și moartea României, iar numele lui este Ion Antonescu. Adulat între anii 1940-1944, hulit în perioada comunistă, controversat în perioada post-comunistă, acesta este mareșalul Ion Antonescu, o personalitate militară românească de prim rang, care s-a evidențiat din timpul primului război mondial ca și șef de stat major al viitorului mareșal Prezan, autorul multor planuri de luptă pentru armata română care s-au concretizat în mari victorii, dar prea puțin cunoscute și recunoscute astăzi.

Când Moldova stătea sub amenințarea bandelor bolșevice care urmăreau asasinarea primului ministru Ion I. C. Brătianu și arestarea regelui Ferdinand pentru a proclama Republica Bolșevică Română la finele anului 1917, la ședința de guvern din ajunul Crăciunului când unii membrii guvernului își dădeau demisia de frica bolșevicilor ale căror sloganuri se auzeau sub ferestrele palatului din Iași unde se ținea ședința, atunci când generalul Prezan a pus pe masă planul de contracarare a mișcării bolșevice, câți știau că aceste planuri de acțiune au fost concepute de un maior din statul major al generalului Prezan, un necunoscut pe atunci pe nume Ion Antonescu? Iar aceste planuri puse în aplicare au avut drept rezultat alungarea trupelor bolșevizate ruse peste Prut, uneori prin luptă, fără această acțiune unirea cu Basarabia din 23 martie 1918 fiind practic imposibilă?

Ion Antonescu (în centrul imaginii, așezat)

ofițer de Stat Major în 1918

În 1919, în războiul româno-ungar, generalul Mărdărescu respinge atacul ungar peste Tisa și trece la contraatac, trecând Tisa pe la Tisza-Bo, în prezența regelui Ferdinand. Soldații români trec voioși podul de vase, însuflețiți de prezența suveranului, mergând mai departe pentru a ocupa prin luptă Budapesta la 4 august 1919. Dar există un eveniment uitat de istoriografie. Regele Ferdinand îl observă pe Antonescu stând modest de o parte. Se duce la el, îl îmbrățișează, apoi îi pune pe piept propria decorație, ordinul Mihai Viteazu, spunându-i că acest rezultat este datorat lui, până la urma planurile contraatacului românesc erau concepute tot de acest Ion Antonescu.

Timpul a trecut, dar vremurile veneau tot mai grele. Ion Antonescu a conceput un memoriu care a fost folosit la negocierile de pace de la Paris, precum și un altul destinat regelui Carol al II-lea despre dotarea precară a armatei în pragul următorului război mondial. Carol l-a închis într-o mănăstire, dar în 1940, după rapturile teritoriale, Basarabia, nordul Bucovinei și nordul Ardealului, l-a chemat ca și salvator și om providențial. La vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. Faceți un exercițiu de imaginație, deși e imposibil, dar gândiți-vă doar o clipă cum ar fi fost dacă România ar fi avut la cârmă atunci unul dintre politicienii din ziua de astăzi!

De aici, din 6 septembrie 1940, după ce a forțat abdicarea lui Carol al II-lea, de când a obținut puterea în stat, încep polemicile dintre apărătorii și detractorii lui Antonescu. De la 6 septembrie 1940 și până la 23 august 1944, fiecare gest și ordin al lui este analizat, criticat sau lăudat, uneori cu prea multă pasiune și prea puțină logică și reflecție asupra cadrului internațional sau mobilurilor din spatele unei decizii sau alteia. Unii susțin că au fost făcute în interesul României, alții că nu, dimpotrivă. Va fi nevoie de calm și o dezbatere serioasă, atât asupra lucrurilor bune, cât și asupra greșelilor. Dar nu am văzut pe nimeni care să arunce vreo urmă de îndoială asupra meritelor sale anterioare preluării puterii.

De aceea, măcar pentru ziua de azi, 1 iunie 2013, când se împlinesc 67 de ani de la executarea sa, putem amâna controversele, amintindu-ne mai degrabă că a murit ca un adevărat român care și-a făcut datoria.

Îmi amintesc de relatarea unui fost deținut politic care vorbea despre modul cum a fost formată divizia Tudor Vladimirescu din prizonieri români considerați suficient de îndoctrinați politic pentru a lupta alături de ruși. Chiar Ana Pauker făcea propagandă cutreierând lagărele pentru înscrierea prizonierilor români. Au fost unii care au acceptat doar pentru condiții mai bune față de cele din lagăr și pentru a se putea întoarce mai repede acasă. Pentru a testa fidelitatea acestei divizii, rușii au pus-o să lupte împotriva trupelor române de pe front. Au fost șase ofițeri care au refuzat categoric, iar rușii i-au pus în fața plutonului de execuție. Cei șase ofițeri au murit strigând Trăiască România!

Nu am găsit încă confirmarea acestui episod și nici numele celor șase ofițeri români, dar dacă este real, exemplul este grăitor.

Dar un lucru este adevărat, în fața plutonului de execuție, mareșalul Ion Antonescu a strigat Trăiască România!

Comments

comments

56 Responses to “A trăit, a luptat și a murit ca un erou”

  1. itdr says:

    Da, erou al Nemului nostru. Om al onoarei și intrainsigent, și-a asumat responsabilitatea reântregirii. Și a plătit scump. Alături de colaboratorii săi și, mai apoi, de mulți alți buni români.
    Eu nu judec deciziile sale, luate în vremuri grele. Și nici pe ale altor mari români. Dumnezeu este singurul care judecă drept iar istoria confirmă.
    Din păcate, la comandă, mulți corifei ai oportunismului schelălăie periodic împotriva tuturor mari bărbați ai noștri.
    Iar cei buni trec încet din această lume. Mai deunăzi se duse și Profesorul Buzatu…
    Unul dintre ofițeri: maiorul Varia Marin, comandant de batalion în cadrul Regimentului 3 Infanterie din Divizia T.V. Executat pentru “trădare de patrie” în vara anului 1944. Revin cu amănuntele care le dețin peste câteva zile…

    • Cristian Negrea says:

      Astept cu nerabdare amanuntele despre acest ofiter, domnule Iulian!

    • tirs says:

      este o datorie si o onoare sa facem cunoscut urmasilor nostri despre mari romani si istoria adevarata a acelor vremuri,identitatea nationala trebuie refacuta cu orice pret.gloria eroilor trebuie respectata si de generatiile de azi.

  2. mutzake says:

    Nu avem voie sa il avem in memoria noastra pe Ion Antonescu deoarece UE a decis ca este considerat ca fiind criminal de razboi. Sa fie asa si in alte cazuri?

  3. mutzake says:

    De aceea nu este mentionat si nu sunt nume de strazi si institutii pt ca este considerat criminal de razboi. Insa noi romanii nu suntem in stare sa ne spunem parerea ne lasam in voia celor care conduc UE

  4. exce says:

    reintregirea la antonescu s-a facut ordonand soldatilor romani sa execute civili nevinovati in basarabia. halal ofiter, zero onoare

  5. exce says:

    vrei dovezi? perfect. cauta Holocaust in timpul guvernarii Antonescu, de Cristian Hadji-Culea. e un documentar care ar trebui vazut de toti ca sa ne cunoastem istoria povestita de romani care au fost acolo. s-ar putea sa nu iti placa, sunt marturiile unor oameni care au vazut cum soldatii romani legau copii de parinti ca sa ii poata executa impreuna si multe alte astfel de fapte de “vitejie” comandate de Antonescu

    • Mihai Papuc says:

      Chiar aseară am citit un interviu al lui Teşu Solomovici, un evreu care a fost salvat de hotărârea lui Antonescu, așa cum se prezintă chiar el, autorul cărții „Mareșalul Ion Antonescu. O Biografie”. Printre altele, afirmă că Jean Ancel (autor care apare des în bibliografia studiului amintit de tine) a interpretat multe date și informații cu reavoință. Dar poți citi chiar tu aceste detalii urmând linkurile de aici: http://mihai.papuc.org/2013/06/ioan-fara-de-mormant/

    • CZC says:

      Bozgore il confunzi pe Maresalul Anronescu cu horty maresal de Balaton. Ala dadea asemenea ordine si a executat sute de mii de Romani nevinovati.Documenteaza-te inainte sa vorbesti sau mai bine ia-ti nemurile si du-te in Bozgoria sau Mongolia dupa caii lui attila.

    • Cristian Negrea says:

      Cred ca faci unele confuzii. In Basarabia crimele impotriva evreilor au fost izolate, nu ale armatei sau organismelor statului roman, si culmea, au fost comise chiar de basarabeni din armata romana. Sunt multe marturii cu date si nume despre soldati basarabeni care au primit permisiunea sa plece acasa, si-au gasit rudele ucise sau deportate, s-au interesat cine e vinovat, au aflat de evreul X sau Y care ii turnase pe respectivii, au mers la evreul respectiv si l-au impuscat. Paul Goma, el insusi basarabean, documenteaza cateva cazuri de acest gen.

      • Ferdy says:

        Cred ca basarabenii erau indreptatiti sa isi faca singuri dreptate, mai ales ca primii care i-au intalnit pe sovietici cu paine si sare erau insusi evreii,nu mai vorbim de nerecunostinta lor fata de bastinasii care i-au primit in casele lor in timp ce toata europa ii extermina.
        Au fost mule episoade nedrepte in istoria noastra, insa nerecunostinta si marsavia evreilor, mai ales fata de Antonescu, intrece orice masura. E de ajuns de sa vezi cum s-au comportat ungurii cu evreii, caci a trebuit sa intervina insusi Hitler sa ii mai “domoleasca” pe unguri, ca sa intelegi ca Antonescu a facut tot ce a putut in acea situatie….

    • Lecitina cu vitrion says:

      “Dovezile” unora dintre evrei nu valoreaza ff mult. Tu acorzi un cec in alb TUTURORevreilor, dar uiti de aia care recunosc ca regimul Antonescu, desi nu i-aiubit pe evrei, macar i-a tolerat!!Apropos, de evreii comunisti care semnalau avioanelor sovietice gara din Iasi ai auzit?Dar de ana pauker, auzit-ai? Dar de evreii care sabotau Armata Regala, tot nimic, tacere? Unii evrei au acest dar, de a maximiza vinile celorlalti, “uitandu-si” propriile vini! Oare de ce? Raspunsul e simplu: pentru ca altii sa plateasca si ei nu, ce atata filosofie?

    • Cristian Negrea says:

      Nimeni nu contesta masacrul de la Iasi, cifrele sunt doar discutate. Desigur, o crima este o crima, fie ca e vorba de o singura victima. Dar inclusiv surse evreiesti vorbesc de o mie si ceva de morti, mult, dar nu se compara cu ce zic altii, respectiv 11 mii de morti sau chiar mai mult.
      Dar spuneai de civilii ucisi in basarabia, nu despre Iasi.

    • Cuzma Rusalin says:

      Eşti cel puţin nedocumentat,sau,de rea credinţă.nimeni nu e perfect.Nu trebuie să cerem părerea izraelienilor pentru reabilitarea Mareşalului Antonescu.Au permis reabilitarea lui Horty,deşi, a trimis la moarte 400.000 de evrei din Transilvania.Izraelienii au învinovăţit pe Mareşal pentru asta.Mareşalul Antonescu este un erou pentru mine şi pentru mul ti români.Deşi sau străduit mulţi să-ţi deschidă ochii,continui cu aceleaşi inepţii.Viteazule,nuai curajul să-ţi arăţi numele?Uităte cum tratează izraelienii populaţia palestineană.N-ar fi cazul să faci o vizită la psihiatru?

  6. Cristi says:

    Felicitari pentru articol! Am pus flori la troita de la biserica din Piata Muncii , ctitorie a Maresalului, unde pana la infama lege se afla bustul sau. Glorie eroilor neamului!

    • Cristian Negrea says:

      La fel si la Odessa, a fost crima, nimeni nu contesta Iasi si Odessa, ce s-a petrecut acolo. Ramane numarul de victime, in ambele cazuri. De unde ai scos 25000 de victime? Am citit rapoartele SSI in care spun 5000 de victime. De unde si pana unde umflarea asta in tot ce fac romanii rau si diminuarea a tot ce fac altii rau, inclusiv romanilor?
      Dar ce asteptam de la tine si ce spuneai inca in primul comentariu, despre civilii nevinovati ucisi in basarabia.

    • ZxD says:

      Dar de masacrele evreiesti impotriva romanilor civili si militari din Basarabia ai auzit? De copii romani omorati sau aruncati pe geam ai auzit? De soldti romani schingiuti de evrei ai auzit? daca nu ai auzit mai documenteaza-te si citeste si acest articol: http://www.miscarea.net/holocaustul-evreilor-impotriva-romanilor.htm

  7. exce says:

    mda, mi-e teama ca esti atat de fan al acestui ucigas incat orice ti-as spune si orice ai citi te lasa rece. eu unul nu doar ca m-as mandri ca omul asta crud ne-a fost conducator, dar il si consider responsabil pentru stricarea mintilor multor generatii de dupa el. poate intr-o zi o sa intelegi ce inseamna sa dai ordin cu sange rece sa ucizi oameni nevinovati. poate o sa intelegi ca razbunarea nu e o scuza. poate o sa accepti ca poporul roman nu a fost doar victima ci si calau si ca suntem cu totii responsabili pentru niste suferinta gratuita. poate o sa intelegi toate astea si o sa devii un om mai bun. pentru ca avem nevoie de oameni buni, nu de naivi fermecati de fiorul nationalist care te strabate acum. o zi buna

    • Cristian Negrea says:

      da, nu e nevoie sa incerci sa-mi dai lectii. am pus niste intrebari la care nu ai raspuns. mai pun una: de ce Horty, care a ucis (dovedit) peste patru sute de mii de evrei are trei monumente in ungaria si antonescu niciunul in Romania? In schimb ni se impune si noua sa ne asumam patru sute de mii de victime evreiesti, cand oricum le-ai lua, nu ies. pentru asta sunt cifrele umflate de fel de fel de experti, ca si in cazul odessei, de exemplu. Iti recomand rapoartele SSI, au fost publicate, inclusiv despre acest aspect.

      • alin says:

        o sa obtii raspunsurile oneste de la anti-fanul antonescian la pastele cailor. omul are atentia indreptata exclusiv spre convingerile proprii. acest gen de indivizi cersesc atentie pentru a-si acoperi lipsurile in personalitate, plasindu-se ori in opozitie de pareri, ori in rol absolutist, iubindu-se doar pe ei insisi. nu merita efortul unei polemici documentate. oricum nu era vorba de evrei aici, al carui numar, dupa recensamintele din ’41, respectiv ’48 si “holocaust”, a crescut de la vreo 330 de mii la 441 de mii in perioada dintre statistici.

    • Mihai Papuc says:

      Problema este că vorbim de Al Doilea Război Mondial. Și nimeni nu s-a luptat cu mănuși acolo. Nici măcar nu îl luăm în considerare pe Stalin (deși nici el nu știu să fie considerat criminal de război). Uită-te numai la bombardarea Dresdei de către aliați. Într-un singur raid, au fost ucise între 120.000 și 150.000 de persoane. Instrucțiunile au fost ale lui Winston Churchill, ordinul al generalului britanic Harris.
      Ceea ce s-a întâmplat la Odessa, represaliile împotriva populației civile, se încadra în legile războiului de la vremea respectivă.
      Problema României e că mai mereu am fost niște victime. Iar când avem pe cineva în istorie care nu acceptă postura de victimă pentru poporul său, cum e Antonescu, noi îl numim criminal de război.

    • Vasile says:

      Domnul Negrea isi sustine afirmatiile cu argumente de natura istorica. La tine se distinge numai o retorica copilareasca nebazata pe nici un fapt obiectiv.
      Apropo, fiorul nationalist trebuie inlocuit acum de fiorul UEist sau care-i planul?!

  8. exce says:

    *nu m-as mandri

    • vt says:

      Poti sa nu te mandresti.Nu te oprim.
      Esti frustrat tu si cei ca tine ca nu veti reusi sa stergeti din sufletele romanilor pe Maresalul Antonescu.
      Puteti scrie carti in care sa-l denigrati,sa scrieti minciuni, puteti sa nu il treceti in cartile noastre de istorie,(cozile de topor cominterniste ale voastre) , dar nu veti reusi sa-l stergeti din inima noastra.

  9. ddd says:

    “exce” daca tu nu te-ai mandri asta este. Eu m-as mandri cu Ion Antonescu si i-as urma ordinele… nu trebuie sa fim toti la fel. Si alti se mandresc cu Napoleon, Nelson, Churchill, Stalin..asta este!!!

  10. Anonymous says:

    Domnule Negrea ce parere aveti despre intermarium?

  11. Intrigat says:

    Stiti, ceea ce sare in ochi in cazul Mareşalului Ion Antonescu este tocmai îndârjirea asta îndreptată împotriva unui om deja condamnat la moarte şi executat cu mai mult de jumătate de veac în urmă. Asta te face să te întrebi ce mai vor de la el? Nu le ajunge tot ce i-au făcut, care e motivul pentru care simpla indoiala te transforma in infractor, pasibil de pana la 3 ani inchisoare? Da, acesta este lucrul cel mai socant din toata povestea asta. De ce sunt infractor daca imi permit sa pun la indoiala povestea lui Elie Wiesel privind Holocaustul? Tocmai asta este şi ceea ce stârneşte bănuieli şi dorinţa de a afla pentru ce atâta ură? Pentru ce atâta virulenţă, după mai mult de o jumătate de veac? De ce trebuie să ţin minte numai cei 280.000-380.000 evrei ucişi de Antonescu (varianta Wiesel) şi nu şi pe cei 375.000 salvaţi de acelaşi Antonescu, aşa cum se spune în acelaşi Raport? Că Mareşalul ar fi făcut-o numai pentru că simţea că Hitler va pierde războiul…şi ce-i cu asta? Cine sunt ei să judece motivele cuiva? Important este c-a făcut-o; Dumnezeu este cel ce va judeca motivele.

    N-am studiat istoria României, recunosc, în schimb, m-a interesat foarte mult istoria Franţei medievale şi o parte din perioada modernă. Ei bine, am constatat destule împrejurări în care atrocităţile armatei franceze sunt măturate pur şi simplu sub preş iar regele care le-a ordonat este slăvit ca unul din părinţii naţiunii, într-un mod cât se poate de firesc. De ce numai noi trebuie să ne punem cenuşă în cap şi pentru ce n-am făcut, nu numai pentru ce-am făcut? Destul de amuzant, într-o carte care consemnează un interviu cu fiica mareşalului sovietic Malinovsky, ˝eliberatorul˝ României, un localnic transnistrean se plânge de relele tratamente aplicate de armata română. Adică, au strigat pe străzi ˝Trăiască România Mare!” Au redeschis magazinele, cafenelele şi barurile. (WTF??) Ah, şi bordelurile, asta o fi fost problema. Şi, ca să încheie apotetic, ordonanţele ofiţerilor români vindeau la preţ de speculă prin pieţe diferite mărfuri de provenienţă germană. Nu ştiu dacă episodul respectiv o fi fost glumă, dar dacă nu, pe mine mă pune serios pe gânduri. Plus că istorici ostili României şi lui Antonescu au trebuit să constate că sub administraţia românească, aşa coruptă, aşa incompetentă şi neserioasă cum o ştim, treburile au mers simţitor mai bine decât sub cea tovărăşească. În schimb, germanii, cu disciplina şi rigoarea lor, au jefuit Ucraina ca la carte. Ce să mai cred? Ce să mai cred, atunci când citesc cu ochii mei în faimosul raport că o parte semnificativă a populaţiei românilor a participat sau cel puţin a consimţit la masacre şi teroare împotriva evreilor? Ce înseamnă ˝semnificativ˝ pentru domnul Wiesel? Ce dovezi are că o ˝parte semnificativă˝ a românilor se face vinovată de genocid? Până nu primesc răspuns la întrebările astea, condamnarea României în acest proces este, din punctul meu de vedere, nulă.

    P.S. Înteleg că există o carte ˝An eye for en eye˝ de John Sack, unde se spune că evreii n-au rămas deloc datori la capitolul masacre în timpul WWII. Şi dacă Antonescu a fost executat ca şi criminal de război, aş dori să ştiu, ce-au păţit cei care s-au făcut vinovaţi de aceleaşi lucruri, numai că întâmplarea a făcut să se afle de partea învingătorilor şi nu a învinşilor?

    Cu stimă.

    • tinel231 says:

      Cred ca Antonescu a incercat sa protejeze Romania ,cat se putea in acele vremuri,si din doua rele sa-l aleaga pe cel mai mic – de aici alianta cu Germania.Am citit multe carti despre WW2 si am aflat ca existau 2 categorii de evrei: evreii ,,paminteni” ,nascuti si crescuti in Romania ,care nu au avut de suferit prea mult in comparatie cu evreii din restul Europei, si a doua categorie de evrei (daca se pot numi asa , pt. ca ei nu credeau in Iehova ci in ,,sfantul” Stalin) care au fost agentii URSS si care au luptat contra armatei romane.Acestia nu au fost prigoniti pt. ca erau evrei,ca-n alte tari,ci pt. ca erau agenti secreti bolsevici, cu misiuni de lupta contra armatei romane deci arestarea lor a fost justificata de legile razboiului din acea vreme.TOATE tarile care au luptat in WW2 au constiinta patata ,numai ca ,spre deosebire de RO ,ei se apara cum si cat pot.Eu nu sunt de acord cu cei care il considera pe regele Mihai tradator ,si altii au rupt sau au incercat sa rupa alianta cu Germania ,si ei au primit teritorii, nu li s-au luat; cum ne-a luat noua Germania Ardealul de nord.

      • Intrigat says:

        Din câte ştiu, Italia a rupt alianţa cu Germania cu un an mai devreme decât Romania, Horthy se pregătea să facă acelaşi lucru şi tocmai de-asta a fost ocupată Ungaria, România a rupt alianţa cu Axa abia când ruşii intraseră deja în Moldova românească. Deci treaba cu trădarea e prostie pură, din punctul meu de vedere. Dar termenii Armistiţiului din 12 septembrie 1944 m-au cam pus pe gânduri. Cum adică, România încetează ˝unilateral˝ focul? Adică noi nu mai trăgeam iar ruşii, dacă aveau chef, puteau să tragă?

        • Mihai Papuc says:

          Să știi că exact asta s-a întâmplat: românii nu au mai tras, iar rușii au făcut ce au vrut ei. Iar asta s-a întâmplat începând cu 23 august, nu 12 septembrie. Am citit despre ostași români (și nu puțini la număr) care au fost luați prizonieri de către ruși după 23 august 1944.

  12. itdr says:

    Soarta marilor eroi: prin mâna călăului intră în nemurire.
    Iar insistența unora de a le șterge memoria nu face decât să o continue perpetuu. Adevărul nu stă ascuns pe la colțuri…
    Mă întreb: când o întreagă națiune vrea un reviriment în ansamblul ei, ce modele să urmăm? Ale unora care au cochetat (măcar) cu cei care ne-au vrut răul (și au dovedit-o)?
    Ne bate Dumnezeu pentru nerecunoștință și lene…

  13. Istoricul fanatic says:

    Din cate am mai citit eu, majoritatea evreilor romani au numai cuvinte de lauda despre Romania si maresal. Problema este ca dupa revolutie, in afara de cateva carti si 1 sau 2 filme, istoricii si academicienii nu s-au mai interesat de Antonescu. In acest timp, ungurii au avut un Public Relations mai bun si l-au reabilitat pe Horthy, in timp ce pe la noi unii erau mai ocupati la impartirea banilor lui Ceausescu. Daca statului roman nu i-a pasat cui sa-i pese. Trebuiau facute studii, scrise carti in mai multe limbi, facute emisiuni in care sa fie adusi veterani sau evrei romani salvati de Antonescu ca sa-i conteste pe evreii straini sau alti evrei romani rauvoitori. Atunci trebuiau facute toate acestea, acuma e cam tarziu, deja imaginea negativa este deja creata. Cat despre domnul Elie wiesel, dansul si familia lui se aflau in zona de ocupatie ungara, asa ca nu inteleg ce treaba are cu Romania.

    • Cristian Negrea says:

      Referitor la Elie Wiesel, mi se pare cu atat mai ciudat cu cat acesta, intr-un simpozion la Paris, a declarat ca a fost ridicat cu familia lui in 1943 de jandarmii romani din Sighet si trimis in lagarele germane. Mi se pare cu atat mai ilar cu cat in 1943 Sighetu Marmatiei era sub ocupatie maghiara, deci era imposibil ca sa fie ridicat de jandarmii romani. Paul Goma i-a trimis o interpelare prin presa la acea vreme referitoare la acest aspect, dar Elie Wiesel nu a raspuns. De aici trag concluzia vehiculata in media conform careia Elie Wiesel a furat identitatea personajului dn Sighet, altfel nu-mi explic faptul ca nu a stiut cine l-a ridicat si trimis in lagar.

      • Intrigat says:

        Aş zice mai degrabă că, dacă a găsit un prilej să mai arunce cu niţeluş noroi în România, de ce să nu profite de el? S-o fi gândit că n-o să-i verifice nimeni povestea, că doar România a fost cea mai criminală ţară a Axei după Germania, aşa că, toate tunurile pe România!

  14. Almir says:

    Pentru domnul exce:

    Poate doriti sa cititi si un articol intitulat “Aplauze care intra in istorie” adresat de Ion Coja domnului Liviu Beris, Preşedinte al Asociaţiei Evreilor din România Victime ale Holocaustului (AERVH). Astept comentariile dumneavoastra la afirmatiile facute in el…..

    “Domnule Beris,

    la prima întrebare răspund astfel: nu faptul că „v-ați născut evreu” v-a expus pericolului de a fi împușcat „de către armata română la intrarea trupelor în Herţa (5 iulie 1941)”, ci faptul că, mai înainte cu un an, în iulie 1940, armata română, nevoită să evacueze Basarabia și Bucovina, inclusiv Herța, a fost atacată în modul cel mai laș cu putință de civili evrei înarmați! Evreii din speța teroristă, mereu bine informați, au știut că militarii români primiseră ordin să nu răspundă cu foc de armă la provocările civililor. Nu discut rațiunea acestui ordin, după părerea mea justificat. Atacul murdar la care s-au dedat atunci evreii, „unii evrei”, nici până azi nu a fost denunțat ori regretat de ceilalți evrei. Nici măcar evreii de la București sau de azi nu s-au învrednicit să se delimiteze de comportamentul mizerabil al evreilor teroriști din Herța și celelalte localități care atunci, în vara lui 1940, au declanșat de fapt începutul holocaustului din România, holocaust care a făcut sute de mii de victime printre români!

    (A greșit domnul Vladimir Iliescu afirmând că „în România nu a existat Holocaust”! Păi cum să-i zicem altfel hecatombei care a înghițit sute de mii de români începând cu iunie 1940?! Căci după intrarea rușilor în Basarabia și Bucovina, a urmat primul act al tragediei: deportările în Siberia. Cumva nu cunoaște domnul Beris ce rol au jucat evreii în stabilirea listelor, în instigarea rușilor la deportarea unui număr cât mai mare de români, în primul rând a românilor din elita locală?! A celor mai români dintre români?!… Deci pun și eu această întrebare! Nu aștept răspuns…)

    Se știe că un mare număr de tineri evrei, unii copii – v-ați numărat printre ei, domnule Liviu?!, au atacat cu foc de armă și grenade pe românii militari sau civili! S-au adus în acest sens zeci, sute de dovezi pentru mii de morți! Niciun răspuns nu s-a primit din partea comunității evreiești, a celor care pretind să-i reprezinte pe evreii năpăstuiți! Năpăstuiți când? După un an abia, când Armata Română a trecut Prutul înapoi! Era absolut firesc să existe represalii împotriva nemernicilor! De ce vă faceți că nu știți de acei evrei mizerabili, domnule președinte?!

    Întrebarea care se pune este simplă, copilăresc de simplă: „Cine a dat primul”, neprovocat?! Cine a ridicat sabia fără niciun motiv, altul decât ura animalică, irepresibilă și inexplicabilă, ura față de cel care te-a îndatorat prin omenia sa! Ce i-a făcut pe evreii din Herța, domnule Beris, să atace convoaiele de refugiați români, în iunie 1940?

    Nu veți da un răspuns la această întrebare. Căci, iată, sunt mai bine de 70 de ani de când nu răspunde niciun evreu la această întrebare! Niciunul, în frunte cu președintele evreilor victime ale holo… etc., etc., bla-blauri nerușinate! Mincinoase!

    A doua întrebare a dlui Beris se referă la Iași, la evenimentele din iunie 1941, care au produs sute de victime printre evrei. Au fost atunci două categorii de evrei: evrei arestați de poliția română (circa 500 de evrei) și evrei arestați de armata germană. Dintre evreii arestați de poliția română toți au fost judecați și condamnați la închisoare pentru actele lor de terorism, dar la sfârșitul războiului toți erau în viață și au fost eliberați. Repet, la Iași, toți evreii arestați de poliția română au rămas în viață! S-ar putea spune că pe acei evrei i-a salvat însăși arestarea, căci prigoana propriu-zisă, pogromul, a început după ce germanii s-au plâns că autoritatea românească a arestat un număr prea mic dintre evreii vinovați de cunoscutele acte de terorism în spatele frontului! Pentru evreii din Iași, arestați de armata germană, care au avut parte de cu totul alt destin, interesați-vă, domnule Beris, la tribunalul din Haifa, ca să aflați de ce au fost uciși și cine i-a ucis! După război, la Haifa s-a ținut un proces cu vinovații de moartea evreilor din „trenurile morții” de la Iași! Niciun român nu a fost pomenit printre vinovați. Dimpotrivă, românii au intervenit ca să diminueze efectele represaliilor nemțești! Care nemți au avut și ei motivele lor!…

    Iar un comunicat al Yad Vashem din urmă cu vreo doi ani spune că „nu există niciun motiv pentru a-l face pe mareșalul Ion Antonescu vinovat de pogromul de la Iași”! Pogrom pentru care, ca să fim drepți, au fost vinovați și unii evrei. Mereu „unii” evrei. Nu toți! Dar nici puțini! Din păcate „ceilalți” evrei, având interdicție de la legile Talmudului, niciodată nu au putut să-i demaște pe evreii criminali, evreii teroriști, anarhiști, bezmetici, netrebnici, fără nicio cenzură morală în comportamentul lor! Evreii ne-evrei!

    Așa se face că atunci când s-a re-instalat administrația românească în Basarabia și Bucovina, în iunie 1941, nu au putut fi identificați cu exactitate toți evreii care se făcuseră vinovați de crime împotriva românilor în perioada iulie 1940 – 21 iunie 1941. Populația evreiască a refuzat să colaboreze cu autoritățile la identificarea evreilor criminali, s-a solidarizat cu ei, propriu-zis. În această situație, Ion Antonescu a luat măsura logică – căci există o logică a războiului!, măsura izolării evreilor neloiali Țării, a strămutării de pe teritoriul românesc a evreilor suspectați de colaborare cu inamicul. Prin comportamentul lor acești evrei nu meritau să mai fie cetățeni români! Se făcuseră complici cu inamicul! Așa ceva se pedepsește cu moartea, de obicei.

    Antonescu a fost mai blând, așa că evreilor care se făcuseră atât de vinovați față de români li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Transnistria! Nu în cotețe sau grajduri, ci în case de oameni, în sate și orașe! Nu în lagăre de exterminare! Da, în Transnistria evreii au ajuns să fie păziți de jandarmii români, dar nu ca să nu fugă în Rusia – erau liberi s-o facă dacă doreau!, ci ca să nu fie omorîți de ucrainienii localnici, care aveau motive foarte serioase să se răzbune „pe evrei”! Nu mai intru în detalii. Am scris zeci, sute de pagini pe acest subiect și niciun Liviu Beris sau Radu Ioanid etc. nu mi-au făcut onoarea de a mă prinde cu vreo minciună! Așa cum i-am prins eu și pe Sonia Palty, și pe Matatis Carp, și pe Lya Benjamin etc. E drept: nu pe toți evreii! Ceilalți însă, care nu se țin de minciuni, evreii evrei, sunt nevoiți să tacă și să recunoască adevărul numai când discuți cu ei „între patru ochi”! Sfiiți și jenați de situație… Am mulți colegi evrei cu care am purtat astfel de discuții!

    Minciună este și povestea cu zeci de mii de evrei uciși la Odessa!… Au fost mult mai puțini și nu fără o justificare foarte, foarte serioasă! Acea justificare pe care, în cazuri absolut similare, au pretins-o și americanii sau, mai recent, însăși armata Israelului! Faptul că evreii comuniști din Odessa au aruncat în aer clădirea în care au murit 80 de militari români, ofițeri mai ales, inclusiv câțiva generali, produce în mod automat represalii asupra civililor! A le reproșa militarilor români asemenea represalii este, mai înainte de orice, o prostie! Ne iei de proști, domnule Beris?!… Ai greșit adresa!

    Repet: după aceeași „rețetă” acționează orice armată! Legile războiului nu condamnă asemenea represalii! Numai legile Cahalului interzic oricărui evreu să spună adevărul când acest adevăr lezează alt evreu! Nu contează că acel evreu este un criminal, un iresponsabil, un ne-om! Evreii colaborează cu adevărul, cu dreptatea, numai atât cât convine unor interese evreiești, unor directive evreiești!… Vestitul și jalnicul dublu standard evreiesc! Care a tulburat și tulbură sufletul și mintea a milioane de evrei! Teribila dramă pe care o trăiește orice evreu în care palpită scînteia de om!…

    Aveam, de la câțiva prieteni comuni, unele referințe bune despre dl Beris! Mă lepăd de ele fără nicio satisfacție! Tare mult mă întristează minciunile din scrisoarea sa… Să minți chiar și când te adresezi Președintelui Academiei, instituția care este pretutindeni sediul cel mai autorizat al Adevărului?!… Imprudent gest pentru un mincinos! Oricât de președinte ar fi și dumnealui!…

    Domnule Beris, spuneți că, dacă în România nu a fost holocaust, nu mai știți a cui victimă sunteți! Ca ins care mințiți și care știți bine că mințiți, sunteți o victimă a evreilor, a „unor evrei”, a evreilor care, unii au scornit legile, iar alții le aplică, legile acelea nenorocite care vă obligă să mințiți! Da, sunteți o victimă a Holocaustului în măsura în care orice om care minte, care este obligat să mintă, devine o victimă a propriilor minciuni, o victimă a celor care l-au împins sau obligat să mintă! Sunteți într-adevăr victima Holocaustului, sunteți victima minciunii numite Holocaustul din România! Din pricina acestei minciuni nu vă puteți implini ca om. …Doare? Doare tare?… Cred și eu!

    Cu urări creștinești de regăsire a drumului drept, căci niciodată nu-i prea târziu să descoperi calea adevărului,

    Ion Coja”

    • Dec says:

      …..normal ar fi ca aceasta trista figura mincinoasa – Beris – sa se calugareasca undeva…nesimtirea acestor primitivi NU are limite!
      Urmeaza aceleasi blasfemii abominabile din cartile unor paranoici ce au trait cu mii de ani in urma ca niste cretini!
      OK cu asta! Dar daca tot ii urmati, de ce folositi toate inventiile rasei ariane: telefon, televizor, avion, internet, etc. etc si NU va “lepadati” de ele?; traind asa cum traiati acum 3000 de ani!
      Voi NU ati inventat NIMIC! In primul rind din cauza ca mai credeti in prostiile cartilor voastre “sfinte”…sper sa dispareti cit de curind ca v-ati facut “prieteni” cu MINCIUNILE, FURTISAGURILE si CRIMELE voastre peste tot in lume!

      • Laura says:

        Comentariul tau nu contrazice cu nimic ce a postat Almir.
        Crezi ca daca te rezumi la injurii esti mai bun sau ne faci pe noi sa ne simtim prost? Din pacate ptr. tine nu o sa disparem niciodata. Numai cineva care nu are argumente adevarate se rezuma la atacul peroanelor.

        Ai avut rude care erau in partidul comunist? Esti pui de securist? Caci dupa vorba numai comunist poti fi.

  15. MihaiSL says:

    Si eu in locul Regelui Mihai, as fi abdicat, pentru a nu fi executati cei 1000 studenti arestati de comunisti, oricum soarta era pecetluita, armata rusa era aici, nimeni nu ar mai fi putut face nimic. Daca Regele Mihai s-ar fi opus, ar fi fost si el si cei 1000 tineri executati si tot la comunism am fi ajuns, asa cum au ajuns si celelalte monarhii din Europa de Est. In exil, Regele Mihai, a fost speranta celor nu au renuntat la idealurile monarhiei si s-au opus comunismului. Regele era atunci oricum doar de decor, atunci partidele si guvernul decideau, asa cum si alti regi sau presedinti din Europa sunt doar de decor. Sunt multi viteji care comenteaza acum ca de ce nu s-a impotrivit Regele Mihai rusilor si comunistilor romani, si il numesc tradator, dar nu se mai putea face nimic, armata romana fusese spulberata de armata rusa, nici Antonescu nu ar mai fi putut face nimic. Pe de o parte Antonescu a dorit eliberarea Basarabiei, pe de alta parte s-a alaturat Holocaustului.

    • Almir says:

      Stimate domn,

      Se pare ca nu va intereseaza deloc ce s-a scris anterior.
      Doar asa imi explic textul Dumneavoastra..
      Daca insa nu doriti sa acceptati ca regele Mihai a tradat la 23 august 1944 este dreptul Dumneavoastra…Restul povestirii(“1000 de tineri executati”, “speranta in dealurile monarhiei”…etc)este pentru mine un subiect pentru o melodrama de proasta factura. Cand tu ca rege faci o asemenea gafa, strict dintr-un orgoliu prostesc, fara sa te gandesti o secunda la consecinte, nu meriti sa te mai numesti rege. Daca sunteteti interesat puteti sa cautati (“23 august – Marturii”) memoriile scrise de generalul Aurel Aldea despre ziua de 23 august 1944.
      Cat despre holocaustul despre care vorbiti am o singura intrebare….
      Noi romanii avem dreptul sa numim Holocaust perioada de dupa 1944?
      Doar Dumnezeu stie cati romani au murit in inchisorile/ lagarele comuniste. Poate imi spuneti cine a condus tara in acea perioada..

  16. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare ! says:

    Domnule Cristian Negrea,vă rog să le prezentaţi slugilor JIDANILOR GLOBALIŞTI,europenişti şi ANTICREŞTINI
    ADEVĂRUL ASCUNS despre CRIMELE COMISE DE EVREI CONTRA ROMÂNILOR

    Retragerea din Basarabia şi Bucovina
    T E L E G R A M A
    BIROUL STATISTIC MILITAR IAŞI
    Către
    MARELE STAT MAJOR
    Secţia ll-a
    RAPORT CONTRAINFORMATIV Ne. 1764
    din 30.06.1940

    1) Oraşul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineaţa zilei.
    2) Batalionul 2 Regt. 39 Inf. a fost dezarmat la gara Bălţi de trupe sovietice în ziua de 29.Vl. Soldaţii evrei şi basarabeni opriţi, unii ofiţeri degradaţi. Maiorul Voicescu C-tin comandantul batalionului prins de ruşi în împrejurări necunoscute.
    Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.
    3) Întreg personalul C.F.R. din staţia Drochia (exclusiv) şi Bălţi a derutat trupele din trenuri colportînd ştiri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Şeful gării Bălţi Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofiţerilor fiind inexistent.
    4) Evreii înarmaţi din Soroca au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R. împiedicînd evacuarea funcţionarilor şi a familiilor militarilor.

    5) La Soroca au fost împuşcaţi comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.F.R. Căpitanul Buruiană l’au spînzurat.

    6) Comitetul terorist din Soroca este format din avocaţii Flecsor şi Pisarevschi Brazuli etc.

    7) Nu s’a reluat circulaţia dintre Pîrlita şi Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
    8) Înaintea de retragerea trupelor din Bălţi, numeroase avioane făceau evoluţii lansînd manifeste şi foi din ziarul ,,Libertatea” cu conţinut comunist.
    9) Ciocniri între populaţia evreiască şi refugiaţi şi trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopţii, sunt şi victime.
    Au fost reţinuţi de ruşi şeful secţiei C.F.R. şeful gării Ungheni etc. precum şi ofiţeri.
    10) În gara Iaşi se găsesc mulţi evrei care vor să se refugieze în Basarabia.
    11) În oraşul Iaşi populaţia evreiască în majoritate simpatizantă comunistă arată pe faţă bucuria vecinătăţii ruşilor la Prut şi are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulţumeşte şi îngrijorează populaţia românească, care vede o agravare a situaţiei în viitor.
    Pentru menţinerea ordinei este necesar a se da în garnizoana Iaşi o trupă activă întrucît elementele aflate la P.S. nu sunt în măsură a face faţă nevoilor. Până în prezent nu s’au luat măsurile dictate de starea de mobilizare în ceea ce priveşte paza oraşului.
    Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranţă urgente.

    ŞEFUL BIROULUI STATISTIC MILITAR IAŞI
    Lt. Colonel (Palade)

    • Cristian Negrea says:

      Desigur, sunt cunoscute crimele comise de etnici evrei in perioada evacuarii Basarabiei in 1940. Dar nu poate fi culpabilizat un intreg popor pentru crimele unui grup sau a unor indivizi, la fel cum nu pot fi culpabilizati toti rusii sau toti ungurii. Un stat civilizat judeca si condamna crimele individual, după faptasi. Un lucru mai putin cunoscut, după cedarea Basarabiei au fost circa 8000 de oameni, majoritate evrei (dintre care 2000 din Galati) care si-au exprimat dorinta de a trece in paradisul muncitoresc numit URSS. Au fost lasati sa o faca. Totusi, in 1944, s-au grabit sa treaca inapoi in Romania, ca sa nu ramana in URSS. Cred ca asta spune tot.

  17. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare ! says:

    ADEVĂRUL ASCUNS despre
    CRIMELE COMISE DE EVREI CONTRA ROMÂNILOR

    Propaganda EVREIASCĂ anti-ROMÂNEASCĂ

    Încă înainte de retragerea de către autorităţile româneşti s-au constituit de către evreii comunişti locali comitete orăşeneşti, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori şi pavoazări de drapele roşii, s-au dedat la manifestaţiuni ostile împotriva autorităţilor în retragere,patronînd şi îndemnînd în acelaşi timp acţiunea teroristă.
    Conform instrucţiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotărîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele ruseşti.
    Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, oraşe şi gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri aruncînd cu pietre.
    În exodul lor, refugiaţii au avut de întîmpinat vexaţiuni, umilinţi şi lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morţi, numai datorită comuniştilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puţinele lucruri cu care mai scăpaseră.
    Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populaţiei româneşti, evrei distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri. Înşişi copii evrei, dintre unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor pentru a-i injuria şi a le arunca cu pietre sau orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creând o impresie dintre cele mai oribile.
    De asemenea, refugiaţii basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul ţării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia.
    Aceşti tineri evrei au fost observaţi de către refugiaţii români că au o atitudine de veselie şi satisfacţie, ceea ce nu ar cadra cu situaţia celui ce îşi părăseşte avutul, cît de modest.
    De asemenea, refugiaţii români afirmă că ar fi observat la aceşti tineri evrei că posedă valută forte, dolari şi lire sterline, care nu ar putea fi justificată de ocupaţiile lor şi nici de veniturile normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, cînd nevoile şi le-ar putea satisface prin lei.
    Considerînd şi faptul că, actualmente, mişcarea populaţiei evreieşti basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menţionate formulează presupunerea că aceşti tineri basarabeni au de îndeplinit în ţara noastră misiuni contra ordinei publice şi siguranţei Statului.

  18. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare ! says:

    ADEVĂRUL ASCUNS despre
    CRIMELE COMISE DE EVREI CONTRA ROMÂNILOR

    Raportul nr. 14033 din 3 iulie 1940.

    SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940
    Arhiva Marelui Stat Major
    Înregistrat nr. 14033
    Anul ’40, luna Vll, ziua 3

    ACŢIUNEA EVREIASCĂ

    l. EVREII din PROVINCIILE ROMÂNEŞTI Basarabia şi Bucovina
    în timpul evacuării din calea OCUPANŢILOR RUŞI :

    1. Comitetele revoluţionare
    – La Cernăuţi comisar al poporului este actualmente evreul Sale Brill, de profesie fotograf, primar este evreu Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu Meer sau Beer.
    – La Chişinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg originar din Huşi.
    – La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul dr. Rabinovici, medic primar al oraşului.
    – Foştii gazetari evrei de la ,,Adevărul” şi ,,Dimineaţa” , anume Teziman şi Cîndea [ambii din Bucureşti] au căpătat funcţiuni importante în Basarabia.
    – La Soroca conducătorul acţiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliţia locală.

    2. Atentate şi asasinate
    – Bandele evreo-comuniste au jefuit pe refugiaţii care nu aveau posibilitatea să se apere.
    – În diferite gări, evreii comunişti, în grupuri cu drapele roşii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare. În unele cazuri au cedat numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
    – La Chişinău, o bandă de comunişti evrei, a încercat să linşeze pe studenţii teologi, care au scăpat numai datorită intervenţiei unui detaşament de jandarmi ce a făcut uz de arme.
    – Inspectorul financiar Preotescu şi fostul inspector financiar pensionar, Pădureanu din Chişinău au fost împuşcaţi.
    – La Chişinău listele de executări au fost întocmite de intelectualii comunişti evrei avocat Carol Steinberg, avocată Etea Dinor şi dr. Derevici.
    – La Chişinău avocatul evreu Steinberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
    – Perceptorul şi notarul din comuna Ceadar-lung(Tighina) au fost omorîţi.
    – Preotul Dujacovschi din Tighina.
    – Şeful postului de jandarmi Abaclia – Tighina a fost împuşcat de evrei.
    – Perceptorul şi agentul de percepţie din comuna Caraglia – Cahul au fot reţinuţi timp de 9 ore şi condamnaţi la moarte dar au reuşit să fugă.
    – Comisarul ajutor Chela Grigore de la poliţia Vîlcov, sînt indicii că a fost omorît.
    – În comunele din judeţul Cetatea Albă locuite şi de bulgari aceştia au făcut cauză comună cu comuniştii evrei, prilejuind incidente sîngeroase.
    – În Cazaclia şi Ceadarlunga au fost omorîţi, notari preoţi şi poliţişti.
    – La Reni au fost incidente grave între evreii care împuşcaseră 2 marinari români şi autorităţile româneşti. Evreii purtau brasarde roşii.
    Au fost împuşcaţi 15-20 de terorişti evrei comunişti.
    – În judeţul Cetatea Albă bandele comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.
    – La Cernăuţi, un grup de evrei a asaltat cu pietre două autocamioane în care se aflau soldaţi, evreii au cedat numai cînd aceştia au făcut uz de arme.
    Faţă de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populaţiei româneşti, care în unele cazuri nu-şi poate stăpîni sentimentele de revoltă.
    Astăzi, în ziua de l iulie a.c. la orele 18,15 din trenul personal Teiuş-Arad, în care se aflau un mare număr de soldaţi şi ofiţeri ce venea din Cernăuţi, au fost aruncaţi din tren în timpul mersului, între gările Teiuş-Alba Iulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei şi din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica.
    Militarii sus-menţionaţi erau foarte revoltaţi contra evreilor, fiind hotărîţi a linşa orice evreu le-ar fi ieşit în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofiţerilor şi soldaţilor români pe linia Cernăuţi-Dorneşti, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofiţer superior şi răniţi mai mulţi ofiţeri şi soldaţi români.
    Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18,30 la Bîrlad un grup de militari a împuşcat mortal pe evreu Poise Leib Goldstein, comerciant din oraş. Numitul a fost transportat la spital în stare de comă.

  19. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare ! says:

    ADEVĂRUL ASCUNS despre
    CRIMELE COMISE DE EVREI CONTRA ROMÂNILOR

    EVREII DIN RESTUL ŢĂRII

    Comunicarea vestei acceptării notei ultimative a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în totalitatea cercurilor evreieşti. Părăsind teama şi atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naţionalist luate în cadrul noii organizaţii politice de Stat, aceste cercuri au adoptat o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi şi în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfăşurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa ţării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei şi a tot ce este românesc şi în acelaşi timp o vie simpatie pentru acţiunea Sovietelor, precum şi atitudini sfidătoare faţă de cetăţenii români.
    Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar nejustificata simpatie a evreilor, faţă de comunism, Soviete şi Armata Roşie. Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreieşti avînd aparat de radio-recepţie s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau ,,Internaţionala”, care apoi a fost cu insistenţă îngînată de către ascultători.
    S-au încercat apoi răspîndirea discretă a fotografiilor lui Stalin şi a celorlalţi conducători sovietici, precum şi confecţionarea de steaguri roşii.
    Cu prilejul ultimelor examene, studenţii evrei de la Politehnică au devenit provocatori faţă de colegii lor creştini.
    Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri, colportate cu insistenţă în toate straturile sociale, după care încearcă să se arate că acţiunea Sovietelor, nu este limitată şi că în scurt timp, Armata Roşie, depăşind limitele indicate VA OCUPA diverse regiuni din ţară.
    În acest sens, evreii cunoscuţi ca avînd legături cu mişcarea comunistă, discută că tendinţa reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluţia în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte şi unde se aşteptau numai prilejurile.
    Ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei – discută cercurile comuniştilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmăreşte cu persistenţă să exploateze orice eveniment şi prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităţilor să creeze o stare generalizată de nemulţumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenţie a armatelor roşii în ţara noastră care să sprijine şi să fie paralelă cu declanşarea revoluţiei comuniste în România.
    Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara, populaţia evreiască locală la aflarea vestei, şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.
    După răspîndirea în opinia publică a ştirilor privind jaful şi acţiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile evreieşti din Capitală şi provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări faţă de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina.
    Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia şi Bucovina, conducătorii evreilor în frunte cu dr. Filderman şi Şef Rabinul Alexandru Şafran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităţilor să se abţină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populaţia românească.
    S-a insistat în acest sens asupra necesităţii ca evreii să se abţină în timpul liber de a circula pe străzi, şi, stînd în case, să evite orice contact cu populaţia autohtonă.
    Urmînd sfaturile primite, evreii s-au reţinut în ultimele zile de la orice manifestaţii publice, luînd în acelaşi timp măsuri pentru a reduce sau evita din efectele unor eventuale devastări.
    În acest sens, evreii, atît cei din Capitală cît şi cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor, negustorii şi-au închis magazine le stingînd luminile şi trăgînd obloanele, iar diversele instituţii şi-au întărit paza prin posturi de alarmă şi grupuri de tineri sionişti.
    Răspîndindu-se ştirea că autorităţile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia şi Bucovina,, aflaţi în alte provincii, în vederea expedierii lor în localităţile de origine, cei vizaţi şi-au făcut pregătirile de plecare, lichidîndu-şi în grabă întreprinderile, şi în numeroase cazuri, părăsind singuri localităţile unde-şi aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate.
    Teama de eventuale represalii, precum şi propaganda, întreprinsă de evrei basarabeni de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rîndul evreilor aparţinînd micii burghezii, un pronunţat curent de emigrare în provinciile ocupate.
    Această acţiune îşi găseşte în plus aprobarea unor cercuri conducătoare evreieşti în frunte cu dr. Filderman, Şef Rabinul dr. Şafran şi scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel descongestionarea teritoriului ţării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel puţin temporară a problemei evreieşti din România.
    În schimb se constată opoziţia manifestată de către cercurile evreieşti sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina.
    Deşi cuprinşi de panică, o bună parte din evrei continuă să păstreze, fără a-şi exterioriza prea mult sentimentele, o atitudine ostilă ţării noastre, manifestînd îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situaţii a ţării noastre, precum şi în viaţa economică, printr-o categorică abţinere de la îndeplinirea oricăror acţiuni comerciale şi de credit.
    În afară de aceasta se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-şi achita obligaţiunile ce le au faţă de fisc. În afară de acestea, încercînd prin aceasta să creeze dificultăţi Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza.
    Excepţie făcînd de la atitudinea manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercului ,,Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului nr. 15, ce critică cu asprime acţiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina şi sînt decişi să participe cu maximum de mijloace al ajutorarea refugiaţilor.
    Explicaţia acestei atitudini constă în aceea că membrii acestui cerc sînt în majoritate bine situaţi materialiceşte şi în totalitatea lor se recrutează dintre refugiaţi din URSS care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolşevic în acest stat.

  20. 2013-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu Ţara Noastră MAMĂ ROMÂNIA este în plină desfăşurare ! says:

    La 17 mai 1946, cu 14 zile înainte de a fi executat de către slugile de la Bucureşti ale Călăilor Ocupanţi RUŞI

    mareşalul martir ION ANTONESCU a spus:

    “Scump POPOR ROMÂN,

    sunt mândru că am făcut parte dintr-o naţie cu

    DUBLĂ ASCENDENŢĂ,

    ROMANĂ şi DACĂ,

    a cărei istorie a fost luminată de

    STRĂLUCITOAREA FIGURĂ A LUI TRAIAN

    şi de JERTFA MARELUI DECEBAL !

    Am luptat în două războaie pentru gloria ta!

    Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta! …”

  21. DACISMU` pentru noi E MOLDOVENISMU` 2 says:

    Războiul secret al sioniştilor cu românii –
    Războiul lui Eminescu cu sioniştii

    Fără a fi pregatită economic, România era deja invadată de valuri de “imigranţi” clandestini evrei ce se strecurau neîncetat din trei direcţii: Rusia (Imperiul ţarist), Turcia (Imperiul otoman) şi Ungaria (Imperiul austro-ungar). Au ocupat mai întai oraşele şi satele din Bucovina ca să treacă în Moldova şi apoi în Muntenia, până la Bucureşti. Ajungând în Bucovina şi Moldova, evreii au acaparat comerţul şi s-au extins la sate, spre a practica pe scară largă cârciumăritul.
    De aceea, aici avea să izbucnească răscoala ţăranilor asupriţi în anul 1907, răscoala care s-a extins în toată ţara.
    Evreii veniţi din imperiul austro-ungar (din Ungaria), dar nu numai aceştia, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau “sudiţi”, adică supuşi austro-ungari, şi se puneau sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului.
    Astfel nu plăteau impozite şi erau scutiţi de orice obligaţii către statul român, în acest mod ei prosperau în dauna românilor plătitori de taxe şi impozite.
    În cele din urmă modificarea art.7 din Constituţie, prin activitatea politico-jurnalistică a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator repurtează două mari victorii împotriva intereselor evreieşti:
    Legea pentru neînstrăinarea pământurilor ţărăneşti, care lua celei mai numeroase pături sociale, ţărănimea, posibilitatea să îşi vândă evreilor pământul; şi Legea contra itzurei (CAMETEI), care îl împiedica pe cămătarul evreu să abuzeze total de ţăranul român.
    În decembrie 1876 şi în ianuarie 1877 la Constantinopol, în Turcia, are loc Conferinţa marilor puteri privitor la soarta popoarelor de sub stăpânirea Imperiului Otoman.
    Şi cu această ocazie Alianţa Israelită se implica pentru ca evreii din Ţările Române să-şi consolideze poziţia faţă de români.

    • dans says:

      ne-am bagat aiurea la 1877 sa-i scoatem din cacao pe rusi. mai bine faceam alianta cu turcii, ca oricum nu mai aveau nici o treaba cu noi, si nu cream aceasta tara numita bulgaria (unde bulgarii sunt minoritari < 30%), de unde ne-au alungat toti romanii. daca ramineam vecini cu turcii cred ca ne era mai bine, decit cu jigodiile de bulgari, care ne-au atacat pe la spate de cite ori au avut ocazia.

  22. DACISMU` pentru noi E MOLDOVENISMU` 2 says:

    În ianuarie 1877, Eminescu publica seria de articole « Evreii şi Conferinţa », începând astfel:

    “O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască…
    Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc ?
    Ocupându-se pretutindeni numai cu traficarea muncii străine, ALEGÂNDU-ŞI DE PATRIE NUMAI ŢĂRILE ACELE UNDE prin deosebite împrejurari S-A ÎNCUIBAT CORUPŢIA, ei urmează în emigraţia lor pe pământ tocmai calea opusă omenirii întregi…
    Evreul trece din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia, din Austria în România şi Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize în viaţa poporului, care, ca la Polonia,
    SE SFÂRŞEŞTE câteodată CU MOARTEA NAŢIONALITĂŢII…
    Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român?
    Ei au luptat cu turcii, tătarii, polonii şi ungurii?
    Lor le-au pus turcii, când au înfrânt tratatele vechi, capul în poală?
    Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-a dezgropat din învăluirile trecutului această limbă?
    Prin unul din[tre] ei şi-a câştigat neamul românesc un loc la soare?
    DE CÂND RACHIUL ESTE UN ELEMENT DE CIVILIZAŢIE?…
    Astăzi, când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, Pesther-Lloyd, ORGAN REDACTAT DE EVREI, şi dupa el Journal des Debats descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România.
    Fie liniştiţi! Un fir de păr din capul suditului [evreu] chezaro-crăiesc n-a fost atins de nimenea, nici averea lui mistuită de mâinile populaţiei româneşti.
    Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o şcoală zidită de români băncile afară, demite pe învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat…, făcut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă!
    Dar [dacă] un prefect în România cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat?
    Persecuţie, pradă, nelegiuire!
    Se-nţelege!
    PUNÂND ODATĂ MÂNA PE PRESA EUROPEANĂ,
    care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci excitarea urelor între clase şi popoare, UŞOR LI-E [EVREILOR] SĂ SPUNĂ, ORICE MINCIUNĂ PATENTATĂ.

    Publicul cafenelelor, blazat pe ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România.
    EVREII FAC DIN JURNALISTICA EUROPEANĂ ceea ce au făcut din bauturile spirtoase la noi – OTRAVĂ.
    Evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte;
    iar traficul şi SCUMPIREA ARTIFICIALĂ A MIJLOACELOR DE TRAI nu este muncă, şi aproape numai din aceasta consistă evreul.
    Evreul nu cere libertatea muncii productive, ci libertatea traficului.

    El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară excepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă…
    Cel mai solid meseriaş e şi aici în ţară, românul sau germanul sau cehul, niciodată evreul.
    El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică.
    IEFTIN ŞI RĂU E DEVIZA EVREULUI
    PÂNĂ CE RUINEAZĂ PE LUCRĂTORUL CREŞTIN,
    scump şi rău e deviza evreului CÂND RĂMÂNE STĂPÂNUL PIEŢEI…”

    ORICE ROMÂN înţelege acum de ce TITANUL MARTIR Eminescu trebuia “ÎNNEBUNIT” subit.
    ORICE ROMÂN înţelege de ce Eminescu trebuia decredibilizat printr-un DIAGNOSTIC FALS ,ORDONAT de la Moscova,Berlin,Viena şi Budapesta.
    Diagnostic FALS pus de un medic….EVREU.

  23. DACISMU` pentru noi E MOLDOVENISMU` 2 says:

    O scrisoare a Mareşalului Antonescu către un evreu:
    DOMNULE FILDERMAN

    În două petiții succesive îmi scriți ,,de tragedia zguduitoare,, și mă ,,implorați,, în cuvinte impresionante, reamintind de ,,conștiință,, și de ,,omenie,, și subliniind că sânteți ,,dator,, să apelați ,,la mine,, și ,,numai,, la mine, pentru evreii din România, care sânt trecuți în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
    Pentru a amesteca tragicul în intervenția Dvs., subliniați că această măsură ,,este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei,,.
    Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferințele celor umili și fără apărare. Înțelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înțelegeți și Dvs., toți la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg.
    Vă gândiți, v-ați gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei și ce se petrece astăzi, când zi de zi și ceas de ceas plătim cu mărinimie și sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere și ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa și pe meleagurile Mării de Azov?
    Dar potrivit unei tradiții, voiți să vă transformați și de astă dată din acuzați în acuzatori, făcându-vă că uitați pricinele care au determinat situațiile pe care le plângeți. Să-mi dați voie să vă întreb și prin Dvs. să întreb pe toți coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferințele și loviturile primite de noi erau mai mari.
    Ce-ați făcut Dvs., anul trecut când ați auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia și Bucovina, au scuipat ofiţerii noștri, le-au smuls epoleții, le-au rupt uniformele și când au putut au omorât mișelește soldații cu bâte. Avem dovezi.
    Aceiași ticăloși au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori și au sărbătorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
    În timpul ocupației bolșevice, aceia pentru care vă înduioșați astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunțat urgiei comuniste și au adus și doliul în multe familii românești.
    Din pivnițele Chișinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noștri, care au fost astfel răsplătiți fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
    Sânt fapte ce se cunosc, pe care le cunoașteți desigur și Dvs. și pe care le puteți afla în amănunt.
    V-ați întrebat Dvs. de ce și-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage?
    Vă puteți explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
    V-ați întrebat cîți din ai noștri au căzut omorâți mișelește de coreligionarii Dvs., cîți din ei au fost îngropați înainte de a fi morți? Voiți și în această privință dovezi, le veți avea.
    Sânt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afișat-o împotriva poporului nostru tolerant și ospitalier, dar astăzi demn și conștient de drepturile lui.
    Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiți în mijlocul nostru și tratați, evreii Dvs., ajunși comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruși, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
    În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar și-au lăsat câțiva ofițeri și soldați răniți pe loc.
    Când au reluat înaintarea și-au regăsit răniții mutilați îngrozitor.
    Oamenii care puteau fi salvați și-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
    Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul și urechile.

    Îți dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
    Te îngrozești? Te înduioșezi?
    Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit.
    Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

    Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărați suflete, de ceea ce nu merită, înduioșați-vă de ceea ce merită.
    Plângeți cu mamele care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care și-au făcut și lor și vă face și Dvs atâta rău.

    MAREȘAL ANTONESCU
    19.X.1941
    P.S. Un soldat rănit din P. Neamț a fost îngropat de viu din ordinul și sub ochii comisarilor sovietici jidani, deși nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătându-le că are 4 copii.

  24. Almir says:

    Subiect: Pogromul de la Iasi – 1941
    Ziar: “Jewish Telegraphic Agency – Daily News Bulletin” din 24 august 1959;

    Traducerea textului ştirii este următoarea:

    “„GERMANIA CADE DE ACORD SĂ PLATEASCÂ COMPENSAŢII EVREILOR UCIŞI ÎN POGROMUL DE LA IAŞI

    Ierusalim, 23 august (JTA) – Guvernul vest-german a căzut de acord să plătească compensaţii familiilor persoanelor ucise de către nazişti în timpul unui pogrom în Iaşi, România, în iunie 1941, au dezvăluit astăzi surse ale Ministerului de Finanţe.

    Un acord acoperă de asemenea plata compensaţiilor moştenitorilor evreilor ucişi în trenurile morţii din Iaşi către lagăre. Autorităţile de la Bonn însă, se menţionează, în continuare au refuzat să accepte responsibilitatea pentru toate cazurile de persecuţii ale evreilor în timpul ocupării naziste a României.”

    Textul urmator apartine tot domnului Ion Coja:

    “…De ce ar fi acceptat Germania de Vest (ţara subrogată în drepturi şi obligaţii Germaniei naziste până la unificarea celor două Germanii) să plătească compensaţii pentru ceva ce nu fusese înfăptuit de germani ? Dar articolul spune clar: persoane ucise de nazişti (în timpul Pogromului de la Iaşi din 1941). Şi de asemenea acordul prevede compensaţii şi pentru cei decedaţi ca urmare a trenurilor morţii – aşadar, germanii şi-au admis vina pentru întregul episod care, de altfel, poartă amprenta organizării germane: mitraliere în poziţie la Chestură, trenuri pregătite din timp – pe scurt, o operaţiune de exterminare ca atâtea alte operaţiuni de exterminare – domeniu în care erau specialişti germanii.

    Şi în finalul ştirii mai apare un element, care confirmă teza lui Manuel Stănescu citată mai sus: „… în timpul ocupării naziste a României.” Va să zică, Germania a admis că România a fost o ţară ocupată (chiar dacă, nominal, şi-a păstrat independenţa).”

  25. testokick says:

    Exista “o cladire” pentru educatia tinerilor defavorizati ai bucurestilor. A fost ridicata undeva prin vestul Bucurestiului, o mahala infecta, domeniul lui Gica Cioc si Sandu Moise. Prima cladire cu piscina din Bucuresti pentru educatia “bietilor sarmani” la ordinul “criminalului”. Inca mai exista documente doveditoare despre marinimia lui Antonescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

top